Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru mont─â

MONT├ü2, pers. 3 monteaz─â, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o mont─â, a fecunda. ÔÇô Din mont─â.
MONT├ü1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a ├«mbina. ÔÖŽ A potrivi, a amplasa la locul de func╚Ťionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ÔÖŽ A fixa pietre pre╚Ťioase ├«ntr-o bijuterie. 2. A preg─âti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune ├«n scen─â. 3. Fig. A pune la cale. ÔÖŽ A ├«nt─âr├óta pe cineva ├«mpotriva cuiva; a a╚Ť├ó╚Ťa. ÔÇô Din fr. monter.
M├ôNT─é, monte, s. f. 1. ├Ämperechere a dou─â animale de sex opus ├«n vederea reproducerii; montare2. 2. Herghelie de arm─âsari pentru reproducere. ÔÇô Din fr. monte.
MONT├ü2, pers. 3 monteaz─â, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o mont─â, a fecunda. ÔÇô Din mont─â.
MONT├ü1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a ├«mbina. ÔÖŽ A fixa, a amplasa la locul de func╚Ťionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ÔÖŽ A fixa pietre pre╚Ťioase ├«ntr-o bijuterie. 2. A preg─âti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune ├«n scen─â. 3. Fig. A pune la cale. ÔÖŽ A ├«nt─âr├óta pe cineva ├«mpotriva cuiva; a a╚Ť├ó╚Ťa. ÔÇô Din fr. monter.
M├ôNT─é, monte, s. f. 1. ├Ämpreunare a dou─â animale de sex opus ├«n vederea reproduc╚Ťiei; montare2. 2. Herghelie de arm─âsari pentru reproducere. ÔÇô Din fr. monte.
MONT├ü, montez, vb. I. Tranz. 1. A potrivi Ia locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic (pentru ca acesta s─â func╚Ťioneze ├«n bune condi╚Ťii) ÔÖŽ A fixa pietre pre╚Ťioase ├«ntr-o bijuterie. Pietrele s─â fie montate ├«n dou─â inele ╚Öi o br─â╚Ťar─â. C. PETRESCU, A. 320. ÔÖŽ A a╚Öeza, a fixa. un obiect, un aparat, o ma╚Öin─â la locul pe care trebuie s─â-l ocupe. Cristescu ap─âs─â un buton mare, montat pe col╚Ťul biroului. GALAN, B. I 9. 2. A preg─âti reprezentarea unui spectacol, a pune ├«n scen─â. 3. Fig. A a╚Ť├«╚Ťa ├«mpotriva cuiva, a ├«ndemna, a ├«nt─âr├«ta pe cineva ├«mpotriva cuiva. L-a montat grecul... Gata! Stai s─â vezi! DUMITRIU, B. F. 130.
M├ôNT─é, monte, s. f. 1. ├«mpreunare a unui arm─âsar cu o iap─â; (p. ext.) ├«mpreunare a altor animale. Sta╚Ťie de mont─â. Herghelie de arm─âsari pentru reproducere.
montá (a ~) vb., ind. prez. 3 monteáză
m├│nt─â s. f., g.-d. art. m├│ntei; pl. m├│nte
mont├í (tehn., zool.) vb., ind. prez. 1 sg. mont├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. monte├íz─â
m├│nt─â s. f., g.-d. art. m├│ntei; pl. m├│nte
MONTÁ vb. 1. v. asambla. 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. v. regiza.
MONT├ü vb. v. agita, a╚Ť├ó╚Ťa, incita, instiga, ├«nt─âr├óta, provoca, st├órni, tulbura.
MÓNTĂ s. (BIOL.) goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)
A monta Ôëá a demonta, a dezasambla
MONT├ü vb. I. tr. 1. A a╚Öeza, a potrivi la locul lor (piesele unei ma╚Öini, ale unui aparat etc.); a ├«mbina, a asambla. ÔÖŽ A fixa o piatr─â pre╚Ťioas─â ├«ntr-o bijuterie. 2. A preg─âti pentru reprezentare, a pune ├«n scen─â (o pies─â de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A a╚Ť├ó╚Ťa, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter].
MÓNTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte].
MONTÁ2 vb. tr. (despre animale mascule) a efectua monta (1). (< montă)
MONT├ü1 vb. I. tr. 1. a a╚Öeza, a potrivi la locul lor (piesele unei ma╚Öini, ale unui aparat etc.); a ├«mbina, a asambla. ÔŚŐ a fixa o piatr─â pre╚Ťioas─â ├«ntr-o bijuterie. 2. a pune ├«n scen─â o pies─â de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a a╚Ť├ó╚Ťa, a instiga. II. refl. a se irita, a se ├«nfuria. (< fr. monter)
MÓNTĂ s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< fr. monte)
A MONT├ü ~├ęz tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, form├ónd un sistem tehnic, ├«n vederea func╚Ťion─ârii; a asambla. 2) (obiecte sau p─âr╚Ťi ale acestora) A fixa definitiv, amplas├ónd la locul de func╚Ťionare. 3) (pietre pre╚Ťioase) A fixa ├«ntr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune ├«n scen─â; a ├«nscena. 5) fig. (ac╚Ťiuni du╚Öm─ânoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a ╚Ťese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce ├«n mod inten╚Ťionat ├«ntr-o stare de agita╚Ťie; a a╚Ť├ó╚Ťa; a ├«nt─âr├óta; a incita; a z─âd─âr├«. /<fr. monter
M├ôNT─é ~e f. 1) ├Ämperechere a dou─â animale de sex opus ├«n vederea reproduc╚Ťiei. 2) Loc special pentru ├«mperecherea animalelor. /<fr. monte
mont├á v. 1. a potrivi diferitele piese ale unui obiect: a monta o ma╚Öin─â; 2. a ├«ntoarce un ceasornic; 3. a procura ceeace e necesar: a monta un magazin; 4. a prepara: a monta o intrig─â; 5. fig. a excita ├«n contra cuiva: lÔÇÖa montat r─âu.
*m├│nt─â f., pl. e (fr. monte, d. monter, a se sui; it. monta. V. remont─â). Ac╚Ťiunea ├«mp─ârecheri─ş la vite, b─âta─şe.
*mont├ęz v. tr. (fr. monter, a sui, a ajusta, d. lat. pop. montare, derivat d. mons, montis, munte; it. montare. V. montur─â). Ajustez, potrivesc diferitele p─şese ale unu─ş ob─şect, ale une─ş ma╚Öin─ş: a monta o ma╚Öin─â, un diamant ├«ntrÔÇÖun inel. Echipez, mobilez: a monta o pr─âv─âlie, o camer─â. Fig. Uneltesc, machinez: a monta o intrig─â. Excit, a╚Ť├«╚Ť: a monta capu cu─şva, a monta pe cineva.
monta vb. v. AGITA. AȚÎȚA. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI. TULBURA.
MONTA vb. 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. a înscena, a regiza. (A ~ un spectacol.)
MONTĂ s. goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)

Mont─â dex online | sinonim

Mont─â definitie

Intrare: mont─â
mont─â substantiv feminin
Intrare: monta
monta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv