Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru mont

MONT, monturi, s. n. Parte care r─âm├óne dup─â amputarea unei m├óini sau a unui picior; ciot. ÔÖŽ Cap─ât proeminent al unui os sau al unei articula╚Ťii; spec. proeminen╚Ť─â patologic─â a unui os sau a unei articula╚Ťii, ├«ndeosebi la degetul gros de la picior. ÔÇô Din bont.
MONT, monturi, s. n. Parte care r─âm├óne dup─â amputarea unei m├óini sau a unui picior; ciot. ÔÖŽ Cap─ât proeminent al unui os sau al unei articula╚Ťii; spec. proeminen╚Ť─â patologic─â a unui os sau a unei articula╚Ťii, ├«ndeosebi la degetul gros de la picior. ÔÇô Din bont.
MONT, monturi, s. n. Bucata care rămîne după retezarea unei mîini, a unui picior etc., ciot; capătul sau extremitatea unui os sau ieșitura anormală a unui os prin piele. Își zdrobi o lacrimă cu montul arătătorului. CAMILAR, N. II 403. Acel bărbat... avea trupul ușor strîmbat, cu spatele umflat de un mont într-o parte. SADOVEANU, F. J. 516.
mont s. n., pl. m├│nturi
mont s. n., pl. m├│nturi
MONT s. ciot. (~ al mâinii.)
MONT s. v. r─âm─â╚Öi╚Ť─â, rest.
MONT s.n. (Geol.) Form─â de relief din jurasic, reprezentat─â printr-o culme muntoas─â care se suprapune unui anticlinal. [< fr. mont, cf. lat. mons ÔÇô munte].
MONT s. n. 1. form─â de relief reprezentat─â printr-o culme muntoas─â care se suprapune unui anticlinal. 2. proeminen╚Ť─â patologic─â a unui os, a unei articula╚Ťii. (< fr. mont)
mont (m├│nturi), s. n. ÔÇô 1. Cap─ât al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. ÔÇô 2. V├«rf, buric de deget. ÔÇô 3. Rest, reziduu, rebut. Var. expresiv─â din bont (Scriban). Der. din mag. mont ÔÇ×tescovin─â, folo╚Ötin─âÔÇŁ (Dr─âganu, Dacor., VIII, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuv├«ntului. Cf. mot-.
MONT ~uri n. 1) Parte r─âmas─â dup─â amputarea unei m├óini sau a unui picior. 2) Proeminen╚Ť─â patologic─â a unui os sau a unei articula╚Ťii. /Din bont
Mont Blanc m. V. Blanc.
mont n., pl. ur─ş (var. din bont). Proeminen╚Ť─â produs─â de un os la pic─şor, la m├«n─â or─ş la fa╚Ť─â.
MONT s. ciot. (~ al mîinii.)
mont s. v. R─éM─é╚śI╚Ü─é. REST.
mont, monturi, s.n. ÔÇô (reg.) 1. Fructe puse la macerat ├«nainte de a fi fierte. 2. Rest, reziduu, rebut. Resturile din fructe ce r─âm├ón dup─â ce se fierbe horinca; borhot, slad (ALRRM, 1971: 462). Gr├óu cu monturi sau gr├óu monturos (├«n Str├ómtura ╚Öi Vi╚Öeu); gr├óu f─âr─â pleav─â, dar amestecat cu resturi, neghin─â, de dat la p─âs─âri (ALRRM, 1973: 827). ÔÇô Din magh. mont ÔÇ×tescovin─âÔÇŁ (Dr─âganu, cf. DER; MDA).
mont, -uri, s.n. ÔÇô 1. Fructe puse la macerat ├«nainte de a fi fierte. 2. Rest, reziduu, rebut. Resturile din fructe ce r─âm├ón dup─â ce se fierbe horinca; borhot, slad (ALR 1971: 462). Gr├óu cu monturi sau gr├óu monturos (├«n Str├ómtura ╚Öi Vi╚Öeu); Gr├óu f─âr─â pleav─â, dar amestecat cu resturi, neghin─â, de dat la p─âs─âri (ALR 1973: 827). ÔÇô Din magh. mont ÔÇ×tescovin─âÔÇŁ (Dr─âganu cf. DER, MDA).
MONT BLANC [m├Án bl├ú] (MONTE BIANCO), masiv muntos ├«n Alpii Occidentali (Alpii Savoiei), cel mai ├«nalt din Europa, situat la grani╚Ťa dintre Fran╚Ťa ╚Öi Italia. Alc─âtuit din roci cristaline. Alt. max.: 4.807 m. Ghe╚Ťari (Mer-de-Glace, Argenti├Ęrem Brenva ╚Ö.a.). Observator astronomic ╚Öi meteorologic. Zon─â de alpinism. Pe sub M.B., s-a construit (1965) un tunel pentru trafic rutier de 11,6 km, ├«ntre Fran╚Ťa ╚Öi Italia. Escaladat pentru prima oar─â de Jacques Balmat ╚Öi M.G. Paccard la 8 aug. 1786.
MONT CENIS [m├Á s╔Önis] V. Cenis.
MONT PERDU [m├Á perd├╝], denumirea francez─â a masivului Monte Perdido.
MONT-DORE [m├Á dor], masiv muntos ├«n Masivul Central, ├«n Fran╚Ťa, ├«ntre bazinele r├óurilor Loara ╚Öi Garonne, reprezent├ónd restul unui vulcan ter╚Ťiar, puternic tectonizat. Alt. max.: 1.885 m (vf. Puy de Sancy, cel mai ├«nalt vf. din Masivul Central). Izvoare termale. P─â╚Öunat. Turism.
MONT-SAINT-MICHEL [m├Á-sß║Ż-mi╩â├ęl], mic─â insul─â ├«n NV Fran╚Ťei, pe coasta normand─â, cu alt. de 90 m ╚Öi un perimetru de 900 m, legat─â de ╚Ť─ârm printr-un dig. Locuit─â ├«nc─â din sec. 6 de c─âlug─âri. La ├«nceputul sec. 8, episcopul Aubert de Avranches a construit aici capela Saint-Michel, care s-a dezvoltat, ulterior, ├«ntr-un monument de arhitectur─â medieval─â, devenind unul dintre cele mai frecventate locuri turistice din Fran╚Ťa. Aba╚Ťie benedictin─â (966), biserica Notre-Dame-sous-Terre.
PERDIDO, Monte ~ (MONT PERDU) [m├Á perd├╝], v├órf ├«n M-╚Ťii Pirinei, ├«n NE Spaniei, ├«n apropierea grani╚Ťei cu Fran╚Ťa. Alt.: 3.355 m.

Mont dex online | sinonim

Mont definitie

Intrare: mont
mont substantiv neutru
Intrare: Mont
Mont