monstruos definitie

12 definiții pentru monstruos

MONSTRUÓS, -OÁSĂ, monstruoși, -oase, adj. 1. Care are un aspect respingător, ieșit din comun, care se abate de la normal, ca un monstru, anormal, cu mari anomalii; urât, oribil, hidos; fig. neestetic, neartistic. ♦ Fig. Îngrozitor, rău, denaturat. 2. Exagerat de mare; enorm, colosal. [Pr.: -stru-os] – Din fr. monstrueux.
MONSTRUÓS, -OÁSĂ, monstruoși, -oase, adj. 1. Care are un aspect respingător, ieșit din comun, care se abate de la normal, ca un monstru, anormal, cu mari anomalii; urât, oribil, hidos; fig. neestetic, neartistic. ♦ Fig. Îngrozitor, rău, denaturat. 2. Exagerat de mare; enorm, colosal. [Pr.: -stru-os] – Din fr. monstrueux.
MONSTRUÓS, -OÁSĂ, monstruoși, -oase, adj. 1. Ca un monstru; urît, hidos, pocit, anormal; fig. urît, neestetic, neartistic. Dacă a avut norocire a fi colaboratorul vreunui vodevil monstruos... ferice de el! NEGRUZZI, S. I 69. 2. Mare, colosal, de proporții extraordinare, nemaipomenit. Un vrej de care atîrnă un fruct monstruos. BOGZA, O. 26. [Apele Dunării] se varsă către țărm în urmă zvîrcolind inele monstruoase. GALACTION, O. I 169. ◊ (Adverbial) Cum e cu putință să s-apropie și să meargă alături două ființe atît de monstruos deosebite! VLAHUȚĂ, O. A. III 65. 3. Oribil, rău, crud.
monstruós (-stru-os) adj. m., pl. monstruóși; f. monstruoásă, pl. monstruoáse
monstruós adj. m. (sil. -stru-os), pl. monstruóși; f. sg. monstruoásă, pl. monstruoáse
MONSTRUÓS adj. 1. v. urât. 2. v. dezgustător. 3. v. îngrozitor.
MONSTRUÓS, -OÁSĂ adj. 1. Hidos, pocit; anormal; (fig.) neestetic. ♦ Uriaș, colosal. 2. Rău, oribil, îngrozitor. [Pron. -stru-os. / cf. fr. monstrueux, lat. monstruosus].
MONSTRUÓS, -OÁSĂ adj. 1. hidos, pocit; anormal. 2. rău, oribil, îngrozitor. 3. uriaș, colosal. (< fr. monstrueux, lat. monstruosus)
MONSTRUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are aspect de monstru; asemănător cu un monstru. 2) Care se caracterizează prin trăsături morale de monstru; cu însușiri morale oribile. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește cruzime sau oroare; caracterizat prin cruzime și oroare excesivă. Faptă ~oasă. Crima ~oasă. [Sil. -stru-os] /<fr. monstrueux
monstruos a. 1. care are conformațiunea unui monstru: copil monstruos; 2. fig. demn de un monstru: cruzime monstruoasă; 3. extraordinar.
*monstruós, -oásă adj. (lat. monstruosus și monstrosus). Care are formă de monstru, diform, foarte urît: copil monstruos. Fig. Colosal, excesiv: mărime monstruoasă, ospăț monstruos. Oribil: crimă monstruoasă. Adv. În mod monstruos: a crește monstruos.
MONSTRUOS adj. 1. diform, hidos, hîd, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 2. dezgustător, odios, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~.) 3. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.)

monstruos dex

Intrare: monstruos
monstruos adjectiv
  • silabisire: -stru-os