Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru monstruos

MONSTRU├ôS, -O├üS─é, monstruo╚Öi, -oase, adj. 1. Care are un aspect resping─âtor, ie╚Öit din comun, care se abate de la normal, ca un monstru, anormal, cu mari anomalii; ur├ót, oribil, hidos; fig. neestetic, neartistic. ÔÖŽ Fig. ├Ängrozitor, r─âu, denaturat. 2. Exagerat de mare; enorm, colosal. [Pr.: -stru-os] ÔÇô Din fr. monstrueux.
MONSTRU├ôS, -O├üS─é, monstruo╚Öi, -oase, adj. 1. Care are un aspect resping─âtor, ie╚Öit din comun, care se abate de la normal, ca un monstru, anormal, cu mari anomalii; ur├ót, oribil, hidos; fig. neestetic, neartistic. ÔÖŽ Fig. ├Ängrozitor, r─âu, denaturat. 2. Exagerat de mare; enorm, colosal. [Pr.: -stru-os] ÔÇô Din fr. monstrueux.
MONSTRU├ôS, -O├üS─é, monstruo╚Öi, -oase, adj. 1. Ca un monstru; ur├«t, hidos, pocit, anormal; fig. ur├«t, neestetic, neartistic. Dac─â a avut norocire a fi colaboratorul vreunui vodevil monstruos... ferice de el! NEGRUZZI, S. I 69. 2. Mare, colosal, de propor╚Ťii extraordinare, nemaipomenit. Un vrej de care at├«rn─â un fruct monstruos. BOGZA, O. 26. [Apele Dun─ârii] se vars─â c─âtre ╚Ť─ârm ├«n urm─â zv├«rcolind inele monstruoase. GALACTION, O. I 169. ÔŚŐ (Adverbial) Cum e cu putin╚Ť─â s─â s-apropie ╚Öi s─â mearg─â al─âturi dou─â fiin╚Ťe at├«t de monstruos deosebite! VLAHU╚Ü─é, O. A. III 65. 3. Oribil, r─âu, crud.
monstruós (-stru-os) adj. m., pl. monstruóși; f. monstruoásă, pl. monstruoáse
monstruós adj. m. (sil. -stru-os), pl. monstruóși; f. sg. monstruoásă, pl. monstruoáse
MONSTRUÓS adj. 1. v. urât. 2. v. dezgustător. 3. v. îngrozitor.
MONSTRU├ôS, -O├üS─é adj. 1. Hidos, pocit; anormal; (fig.) neestetic. ÔÖŽ Uria╚Ö, colosal. 2. R─âu, oribil, ├«ngrozitor. [Pron. -stru-os. / cf. fr. monstrueux, lat. monstruosus].
MONSTRUÓS, -OÁSĂ adj. 1. hidos, pocit; anormal. 2. rău, oribil, îngrozitor. 3. uriaș, colosal. (< fr. monstrueux, lat. monstruosus)
MONSTRUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are aspect de monstru; asemănător cu un monstru. 2) Care se caracterizează prin trăsături morale de monstru; cu însușiri morale oribile. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește cruzime sau oroare; caracterizat prin cruzime și oroare excesivă. Faptă ~oasă. Crima ~oasă. [Sil. -stru-os] /<fr. monstrueux
monstruos a. 1. care are conforma╚Ťiunea unui monstru: copil monstruos; 2. fig. demn de un monstru: cruzime monstruoas─â; 3. extraordinar.
*monstru├│s, -o├ís─â adj. (lat. monstruosus ╚Öi monstrosus). Care are form─â de monstru, diform, foarte ur├«t: copil monstruos. Fig. Colosal, excesiv: m─ârime monstruoas─â, osp─â╚Ť monstruos. Oribil: crim─â monstruoas─â. Adv. ├Än mod monstruos: a cre╚Öte monstruos.
MONSTRUOS adj. 1. diform, hidos, h├«d, pocit, resping─âtor, schimonosit, slut, str├«mb, ur├«t, (pop. ╚Öi fam.) bocciu, sc─âl├«mb, sc─âl├«mb─âiat, (reg.) p├«cle╚Ö, (Mold.) balc├«z, (Mold. ╚Öi Transilv.) pogan, (├«nv.) grozav, (fam.) ╚Öui. (O fiin╚Ť─â ~.) 2. dezgust─âtor, odios, oribil, resping─âtor, (livr.) abominabil. (O fapt─â ~.) 3. cumplit, cutremur─âtor, fioros, groaznic, grozav, ├«nfior─âtor, ├«nfrico╚Ö─âtor, ├«ngrozitor, ├«nsp─âim├«nt─âtor, macabru, oribil, s├«ngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (├«nv. ╚Öi pop.) r─âu. (O crim─â ~.)

Monstruos dex online | sinonim

Monstruos definitie

Intrare: monstruos
monstruos adjectiv
  • silabisire: -stru-os