Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru monstru

M├ôNSTRU, mon╚Ötri, s. m. 1. Fiin╚Ť─â mitologic─â cu corpul format din p─âr╚Ťi ale unor animale diferite sau din unele p─âr╚Ťi de om ╚Öi altele de animal. 2. Fiin╚Ť─â care se na╚Öte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namil─â, matahal─â. ÔÖŽ Fig. (Adjectival) De propor╚Ťii mari, extraordinar, neobi╚Önuit. ÔÇô Din lat. monstrum, fr. monstre.
M├ôNSTRU, mon╚Ötri, s. m. 1. Fiin╚Ť─â mitologic─â cu corpul format din p─âr╚Ťi ale unor animale diferite sau din unele p─âr╚Ťi de om ╚Öi altele de animal. 2. Fiin╚Ť─â care se na╚Öte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namil─â, matahal─â. ÔÖŽ Fig. (Adjectival) De propor╚Ťii mari, extraordinar, neobi╚Önuit. ÔÇô Din lat. monstrum, fr. monstre.
M├ôNSTRU, mon╚Ötri, s. m. 1. Fiin╚Ť─â mitologic─â cu corpul format din p─âr╚Ťi ale unor animale deosebite sau din unele p─âr╚Ťi de om ╚Öi altele de animal. V. dihanie. ÔÖŽ Fiin╚Ť─â care se na╚Öte cu o anomalie fizic─â; pocitanie, om diform, foarte ur├«t. Sose╚Öte uciga╚Öul. ╚Öchiop, ghebos, uscat, monstru moral ╚Öi fizic. GHEREA, ST. CR. II 279. 2. Fiin╚Ť─â extraordinar de mare, namil─â, matahal─â. Sub biciuirile v├«ntului din larg, norii negri veneau goni╚Ťi a╚Öa de jos, incit p─âreau turme de mon╚Ötri marini care se ├«nc─âlecau t├«r├«ndu-se pe fa╚Ťa apei. BART, E. 237. ÔÖŽ Fig. Voinicul, frumosul r├«u se smulge din bra╚Ťele mon╚Ötrilor ╚Öi pleac─â h─âulind devale. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 134. ÔÖŽ (Adjectival) De propor╚Ťii neobi╚Önuit de mari; extraordinar, colosal, excesiv. ╚Ü─âranii care ar vedea cheful monstru permanent de-aici, ce-ar zice? REBREANU, R. I 264. 3. Fig. Om josnic din punct de vedere moral, om r─âu, crud, denaturat. Damele ├«ns─â din contr─â ├«i descoperir─â multe defecte ├«nchipuite, cari erau de natur─â a face din copila dr─âg─âla╚Ö─â un monstru ├«nsp─âim├«nt─âtor. ALECSANDRI, O. P. 131.
mónstru s. m., art. mónstrul; pl. mónștri, art. mónștrii
mónstru s. m., art. mónstrul; pl. mónștri, art. mónștrii
mónstru, -ă, monștri, -stre, s. m. și adj.
M├ôNSTRU s. 1. ar─âtare, pocitanie, pocitur─â, (pop. ╚Öi fam.) b├ózd├óganie, (reg.) ar─âtanie, budihace, buduhoal─â, (├«nv.) blazn─â. (Un ~ din basme, cu dou─â capete.) 2. h├ódo╚Öenie, monstruozitate, pocitanie, pocitur─â, schimonositur─â, slu╚Ťenie, slu╚Ťitur─â, ur├óciune, ur├ó╚Ťenie, (pop.) h├ózenie, potc─â, strop╚Öitur─â, (reg.) znamenie, (Ban.) n─âhoad─â. (Un ~ de om.)
M├ôNSTRU s.m. 1. Fiin╚Ť─â fantastic─â, av├ónd corpul alc─âtuit din elemente specifice oamenilor ╚Öi animalelor. ÔÖŽ Fiin╚Ť─â care are o anomalie fizic─â din na╚Ötere; pocitanie. 2. Colos, namil─â; fiin╚Ť─â sau lucru de propor╚Ťii colosale. 3. Om crud, degenerat, denaturat. // adj. Uria╚Ö, foarte mare, colosal. [Cf. fr. monstre, lat. monstrum].
M├ôNSTRU s. m. 1. fiin╚Ť─â fantastic─â cu corpul din elemente specifice oamenilor ╚Öi animalelor. ÔÖŽ colos, namil─â, fiin╚Ť─â, lucru de propor╚Ťii colosale. ÔÖŽ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. fiin╚Ť─â care prezint─â o anomalie fizic─â din na╚Ötere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. monstru sacru = mare vedet─â a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum)
m├│nstru (m├│n╚Ötri), s. m. ÔÇô 1. Dihanie, colos. ÔÇô 2. (Adj.) Monstruos, ie╚Öit din comun. ÔÇô Mr. monstru. Fr. monstre. Mr. pare s─â provin─â direct din lat. (cf. REW 5565a). ÔÇô Der. monstruos, adj., din fr. monstrueux; monstruozitate, s. f., din fr. monstruosit├ę.
M├ôNSTRU ~╚Ötri m. 1) (├«n mitologia antic─â) Fiin╚Ť─â imaginar─â cu corpul format din p─âr╚Ťi ale unor animale diferite sau din unele p─âr╚Ťi de om ╚Öi altele de animal. 2) Fiin╚Ť─â ur├ót─â cu defecte fizice; pocitur─â; mom├óie. 3) Persoan─â cu mari devieri de la comportarea normal─â. 4) Fiin╚Ť─â imaginar─â, fioroas─â de dimensiuni mari ╚Öi nepropor╚Ťionale; matahal─â; dihanie. /<lat. monstrum, fr. monstre
monstru m. 1. fiin╚Ť─â a c─ârii conforma╚Ťiune e contrar─â naturei; 2. fig. om grozav de ur├«t; 3. fiin╚Ť─â crud─â ╚Öi denaturat─â: monstru de ingratitudine.
*m├│nstru m., pl. ╚Ötri (lat. monstrum, ce─şa ce atrage aten╚Ťiunea ca semnu r─â┼ş, din *monestrum, d. mon├ęre, a ├«n╚Ötiin╚Ťa, a aduce aminte, V. monitor, mustru). Fiin╚Ť─â de form─â contrar─â naturi─ş, cum ar fi un vi╚Ťel cu do┼ş─â capete, florile duple ╚Ö. a. Fiin╚Ť─â fantastic─â din mitologie ╚Öi pove╚Öt─ş: Perse┼ş a liberat-o pe Andromeda de monstru care o amenin╚Ťa. Fig. Om grozav de ur├«t: ace╚Öt─ş copi─ş ├«s cura╚Ť─ş mon╚Ötri, V. ─şazm─â). Om care face fapte ur├«te, de ex., un asasin. Lucru colosal: vapoarele transoceanice ├«s adev─âra╚Ť─ş mon╚Ötri. Monstru marin, balaur colosal despre care se crede c─â tr─â─şe╚Öte ├«n ocean. Adj. Colosal, excesiv: un osp─â╚Ť monstru. (╚śi fem.: o be╚Ťie monstr─â). V. c─âpc─âun.
MONSTRU s. 1. ar─âtare, pocitanie, pocitur─â, (pop. ╚Öi fam.) b├«zd├«ganie, (reg.) ar─âtanie, budihace, buduhoal─â, (├«nv.) blazn─â. (Un ~ cu dou─â capete.) 2. h├«do╚Öenie, monstruozitate, pocitanie, pocitur─â, schimonositur─â, slu╚Ťenie, slu╚Ťitur─â, ur├«ciune, ur├«╚Ťenie, (pop.) h├«zenie, potc─â, strop╚Öitur─â, (reg.) znamenie, (Ban.) n─âhoad─â. (Un ~ de om.)
cop├şl-m├│nstru s. m. Copil n─âscut cu anomalii fizice ÔŚŐ ÔÇ×O t├ón─âr─â american─â explic─â ziari╚Ötilor situa╚Ťia sa dramatic─â. Consum├ónd mari doze de ┬źThalidomid─â┬╗ ├«n timpul sarcinii, ea este ├«ngrozit─â la g├óndul c─â ar putea da na╚Ötere unui copil-monstru.ÔÇŁ Sc. 18 VIII 62 p. 4; v. ╚Öi T.N. 48/62 p. 22 (din copil + monstru; Fl. Dimitrescu ├«n SCL 3/70 p. 329)
film-m├│nstru s. n. Superproduc╚Ťie ÔŚŐ ÔÇ×Produc─âtorii italieni au realizat unul din acele filme-mon╚Ötri menite s─â ob╚Ťin─â cel mai mare succes de cas─â cu cele mai ├«ndoielnice mijloace.ÔÇŁ Cont. 29 III 63 p. 5 //din film + monstru//

Monstru dex online | sinonim

Monstru definitie

Intrare: monstru (adj.)
monstru adj.
Intrare: monstru (s. m.)
monstru s. m. substantiv masculin