Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru monsenior

MONSENI├ôR, monseniori, s. m. Titlu acordat ├«n Occident principilor din familiile domnitoare, cardinalilor ╚Öi altor ├«nal╚Ťi prela╚Ťi; persoan─â cu acest titlu. ÔÇô Din fr. monseigneur.
MONSENI├ôR, monseniori, s. m. Titlu care se d─âdea ├«n Occident principilor din familiile dominatoare, cardinalilor ╚Öi altor prela╚Ťi; persoan─â care are unul dintre aceste titluri. ÔÇô Din fr. monseigneur.
MONSENI├ôR, monseniori, s. m. Titlu care se d─âdea ├«n epoca feudal─â nobililor (mai ales ├«n Apus); titlu onorific dat unor prela╚Ťi catolici.
monseni├│r (-nior) s. m., pl. monseni├│ri
monseni├│r s. m. (sil. -nior), pl. monseni├│ri
MONSENI├ôR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (├«n Apus); titlu de adresare c─âtre un nobil. 2. Titlu pe care ├«l poart─â unii prela╚Ťi ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore].
MONSENI├ôR s. m. 1. titlu dat seniorilor feudali (├«n Apus); titlu de adresare c─âtre un nobil. 2. titlu dat unor prela╚Ťi ai bisericii catolice. (< fr. monseigneur, it. monsignore)
*monsen─ş├│r m. (fr. monseigneur, d. mon, al me┼ş, ╚Öi seigneur, senior). Titlu onorific dat ├«n Francia principilor, episcopilor ╚Öi altor persoane ilustre.

Monsenior dex online | sinonim

Monsenior definitie

Intrare: monsenior
monsenior substantiv masculin
  • silabisire: -nior