MONOVALÉNT, -Ă, monovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali chimici) Care are valența unu. – Din fr. monovalent.

MONOVALÉNT, -Ă, monovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali chimici) Care are valența unu. – Din fr. monovalent.

MONOVALÉNT, -Ă, monovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Cu o singură valență.

monovalént adj. m., pl. monovalénți; f. monovaléntă, pl. monovalénte

monovalént adj. m., pl. monovalénți; f. sg. monovaléntă, pl. monovalénte

MONOVALÉNT adj. (CHIM.) (înv.) monoatomic. (Radical ~.)

MONOVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are o singură valență; univalent. [< fr. monovalent, cf. gr. monos – unic, lat. valere – a valora].

MONOVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente chimice) cu o singură valență; univalent. (< fr. monovalent)

MONOVALÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre elemente chimice) Care are valența unu; cu valența unu. /<fr. monovalent

MONOVALENT adj. (CHIM.) (înv.) monoatomic. (Radical ~.)