monotip definitie

11 definiții pentru monotip

MONOTÍP, -Ă, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s. n. 1. Adj. (Rar) Făcut după un singur model, de un singur tip. 2. S. n. (Tipogr.) Mașină care culege și toarnă literele una câte una. – Din fr. monotype.
MONOTÍP, -Ă, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s. n. 1. Adj. (Rar) Făcut după un singur model, de un singur tip. 2. S. n. (Tipogr.) Mașină care culege și toarnă literele una câte una. – Din fr. monotype.
MONOTÍP, monotipuri, s. n. (Tipogr.) Mașină de cules și de turnat literele fiecare în parte, asemănătoare celor folosite la culesul cu mîna.
monotíp1 (rar) adj. m., pl. monotípi; f. monotípă, pl. monotípe
monotíp2 s. n., pl. monotípuri
monotíp adj. m., pl. monotípi; f. sg. monotípă, pl. monotípe
monotíp s. n., pl. monotípuri
MONOTÍP, -Ă adj. Făcut după un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Mașină de cules și de turnat literele una câte una. 2. Procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♦ Lucrare obținută prin acest procedeu. [< fr. monotype].
MONOTÍP, -Ă I. adj. făcut după un singur model de tip. II. s. n. 1. mașină tipografică de cules și turnat literele una câte una. 2. procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ◊ lucrare astfel obținută. (< fr. monotype)
MONOTÍP ~uri n. Mașină tipografică de cules și de turnat litere izolate. /<fr. monotype
monotip n. Tip. mașină de cules literele vorbă cu vorbă.

monotip dex

Intrare: monotip (mașină)
monotip mașină substantiv neutru
Intrare: monotip (adj.)
monotip adj. adjectiv