MONOSTRÓFĂ, monostrofe, s. f. Poezie formată dintr-o singură strofă. – Mono- + strofă.

MONOSTRÓFĂ, monostrofe, s. f. Poezie formată dintr-o singură strofă. – Mono- + strofă.

!monostrófă (-nos-tro-/-no-stro-) s. f., g.-d. art. monostrófei; pl. monostrófe

monostrófă s. f. (sil. mf. -stro-) → strofă

MONOSTRÓFĂ s.f. Poezie de o singură strofă. [Et. incertă].

MONOSTRÓFĂ s. f. poezie de o singură strofă. (< engl. monostrophe)

MONOSTRÓFĂ ~e f. Poezie alcătuită dintr-o singură strofă. /mono- + strofă