Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru monosemantism

MONOSEMANT├ŹSM s. n. (Lingv.) Caracter al cuvintelor monosemantice; monosemie. ÔÇô Din fr. monos├ęmantisme.
MONOSEMANT├ŹSM s. n. (Lingv.) Caracter al cuvintelor monosemantice; monosemie. ÔÇô Din fr. monos├ęmantisme.
*monosemant├şsm s. n.
monosemant├şsm s. n.
MONOSEMANT├ŹSM s. v. unisemantism.
MONOSEMANT├ŹSM s.n. (Lingv.) Proprietatea a ceea ce este monosemantic; monosemie. [Cf. fr. monos├ęmantisme].
MONOSEMANT├ŹSM s. n. proprietate a unui cuv├ónt de a fi monosemantic; monosemie. (< fr. monos├ęmantisme)
MONOSEMANT├ŹSM s. n. (cf. fr. monos├ęmantisme): 1. caracteristic─â a unui cuv├ónt de a dispune de un singur sens lexical; monosemie 2. principiu logic dup─â care fiec─ârei unit─â╚Ťi de con╚Ťinut trebuie s─â-i corespund─â o singur─â unitate de expresie.

Monosemantism dex online | sinonim

Monosemantism definitie

Intrare: monosemantism
monosemantism substantiv neutru