monorimă definitie

8 definiții pentru monorimă

MONORÍMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiași rime într-o strofă sau poem. – Din fr. monorime.
MONORÍMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiași rime într-o succesiune de versuri. – Din fr. monorime.
MONORÍMĂ, monorime, adj. f. (Despre poezii) Care are la toate versurile aceeași rimă.
monorímă adj. f., s. f., pl. monoríme
monorímă adj. f., s. f., pl. monoríme
MONORÍMĂ adj.f. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. // s.f. Reluarea aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. [Cf. fr. monorime].
MONORÍMĂ I. adj. (despre poezii) care are aceeași rimă la toate versurile. II. s. f. reluare a aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. (< fr. monorime)
MONORÍMĂ ~e f. (despre poezii) Reluare a aceleiași rime într-o succesiune de mai multe versuri. /<fr. monorime

monorimă dex

Intrare: monorimă
monorimă adjectiv feminin substantiv feminin