MONOPOLIZÁ, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A exercita un monopol, a pune stăpânire, cu drept de monopol, pe un domeniu de activitate; a supune unui monopol. 2. Fig. A acapara, a-și aroga drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva; a reține întreaga atenție sau interesul cuiva. – Din fr. monopoliser.

MONOPOLIZÁ, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A exercita un monopol, a pune stăpânire, cu drept de monopol, pe o ramură de producție; a supune unui monopol. 2. Fig. A acapara, a-și aroga drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva; a reține întreaga atenție sau interesul cuiva. – Din fr. monopoliser.

MONOPOLIZÁ, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A pune stâpînire, cu drept de monopol, pe o ramură de producție, a exercita un monopol. 2. Fig. A-și aroga drepturi exclusive asupra unui obiect.

monopolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 monopolizeáză

monopolizá vb., ind. prez. 1 sg. monopolizéz, 3 sg. și pl. monopolizeáză

MONOPOLIZÁ vb. v. acapara.

MONOPOLIZÁ vb. I. tr. 1. A exercita un monopol. 2. (Fig.) A acapara, a căuta să obțină toate drepturile asupra unui lucru, să-și impună drepturi exclusive într-o problemă etc. [< fr. monopoliser].

MONOPOLIZÁ vb. tr. 1. a exercita un monopol (1). 2. (fig.) a acapara, a căuta să obțină toate drepturile asupra unui lucru, să-și impună drepturi exclusive. (< fr. monopoliser)

A MONOPOLIZÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, ramuri ale economiei etc.) A exploata cu drept de monopol; a supune unui monopol. 2) fig. (obiecte) A-și însuși punând stăpânire în mod arbitrar și exclusiv; a acapara impunându-și drepturi exclusive. /<fr. monopoliser

monopolizà v. a face un monopol.

*monopolizéz v. tr. (d. monopol; fr. -liser). Exercit monopol asupra uneĭ mărfĭ: a monopoliza sarea. Fig. Iron. Îmĭ arog dreptu de a poseda: eĭ aŭ monopolizat toate calitățile.

monopoliza vb. v. ACAPARA.