monoplan definitie

11 definiții pentru monoplan

MONOPLÁN, monoplane, s. n. Avion cu o singură aripă, așezată transversal și simetric față de fuzelaj. – Din fr. monoplan.
MONOPLÁN, monoplane, s. n. Avion cu o singură aripă, așezată transversal și simetric față de fuzelaj. – Din fr. monoplan.
MONOPLÁN, monoplane, s. n. Avion cu o singură pereche de aripi dispuse simetric față de fuzelaj.
monoplán (-no-plan) s. n., pl. monopláne
monoplán s. n. (sil. -plan), pl. monopláne
MONOPLÁN adj., s.n. (Avion) cu un singur rând de aripi. [Cf. fr. monoplan].
MONOPLÁN adj., s. n. (avion) cu un singur rând de aripi. (< fr. monoplan)
MONOPLÁN ~e n. Aparat de zbor cu un singur rând de aripi. /<fr. monoplan
monoplan n. aeroplan cu o singură suprafață plană.
*monoplán, -ă adj. (mono- și plan). Care are un singur plan. S. n., pl. e. Aeroplan monoplan. V. biplan.
MONOPLAN avion cu un singur rând de aripi, așezate transversal și simetric față de fuzelaj.

monoplan dex

Intrare: monoplan
monoplan substantiv neutru
  • silabisire: -plan