Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

8 defini╚Ťii pentru monomembr─â

MONOM├ëMBR─é, monomembre, adj. (Gram.; despre propozi╚Ťii) Format dintr-un singur cuv├ónt. ÔÇô Mono- + membr─â.
MONOM├ëMBR─é, monomembre, adj. (Gram.; despre propozi╚Ťii) Format dintr-un singur cuv├ónt. ÔÇô Mono- + membr─â.
monom├ęmbr─â adj. f., pl. monom├ęmbre
monom├ęmbr─â adj. f., pl. monom├ęmbre
monom├ęmbru adj. m., pl. monom├ęmbri; f. sg. monom├ęmbr─â, pl. monom├ęmbre
MONOM├ëMBR─é adj.f. (Gram.; despre propozi╚Ťii) Format─â dintr-o singur─â parte de propozi╚Ťie principal─â, f─âr─â ca cealalt─â s─â fie presupus─â sau sub├«n╚Ťeleas─â. [Cf. fr. monomembre].
MONOM├ëMBRU, -─é adj. cu un singur membru. ÔŚŐ (despre propozi╚Ťii) format─â dintr-un singur cuv├ónt. (< fr. monomembre)
MONOM├ëMBRU, -─é adj. (cf. fr. monomembre): ├«n sintagma propozi╚Ťie monomembr─â (v.).

Monomembr─â dex online | sinonim

Monomembr─â definitie

Intrare: monomembr─â
monomembr─â adjectiv feminin
Intrare: monomembru
monomembru adjectiv