monomanie definitie

12 definiții pentru monomanie

MONOMANÍE, monomanii, s. f. Stare patologică manifestată prin obsesia unui singur gând; idee fixă. – Din fr. monomanie.
MONOMANÍE, monomanii, s. f. Stare patologică în care bolnavul este obsedat de un singur gând; idee fixă. – Din fr. monomanie.
MONOMANÍE, monomanii, s. f. Stare mintală patologică, în care bolnavul este obsedat de un singur gînd, de o singură preocupare; idee fixă. în străinătate dorul de a primi vești de acasă devine o monomanie. ALEXANDRI, la CADE.
monomaníe s. f., art. monomanía, g.-d. art. monomaníei; pl. monomaníi, art. monomaníile
monomaníe s. f. → manie
MONOMANÍE s. v. idee fixă.
MONOMANÍE s.f. Stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune, manie exclusivă. [Gen. -iei. / < fr. monomanie, cf. gr. monos – unic, mania – nebunie].
MONOMANÍE s. f. stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. (< fr. monomanie)
MONOMANÍE ~i f. Manie a unui singur gând; idee fixă. /<fr. monomanie
monomanie f. nebunie caracterizată prin o preocupațiune unică.
*monomaníe f. (mano- și manie). Nebunie care se manifestă într’un singur punct, ca, de ex., mania persecuțiuniĭ.
MONOMANIE s. (MED.) manie, obsesie, psihoză, idee fixă.

monomanie dex

Intrare: monomanie
monomanie substantiv feminin