monologa definitie

8 definiții pentru monologa

MONOLOGÁ, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer.
MONOLOGÁ, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer.
MONOLOGÁ, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. Va rămîne ghemuit într-un colț... abia îndrăznind să monologheze în gind. PETRESCU, O. P. I 58. Am impresia că monologhez, aricită atenție ar arăta vorbelor mele. IBRĂILEANU, A. 108.
monologá (a ~) vb., ind. prez. 3 monologheáză
monologá vb., ind. prez. 1 sg. monologhéz, 3 sg. și pl. monologheáză
MONOLOGÁ vb. I. intr. A vorbi de unul singur. [Cf. fr. monologuer].
MONOLOGÁ vb. intr a vorbi de unul singur; a soliloca. (< fr. monologuer)
A MONOLOGÁ ~ghéz intranz. A vorbi numai cu sine însuși; a vorbi în formă de monolog. /<fr. monologuer

monologa dex

Intrare: monologa
monologa verb grupa I conjugarea a II-a