Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru monologa

MONOLOG├ü, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine ├«nsu╚Öi. ÔÇô Din fr. monologuer.
MONOLOG├ü, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine ├«nsu╚Öi. ÔÇô Din fr. monologuer.
MONOLOG├ü, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine ├«nsu╚Öi. Va r─âm├«ne ghemuit ├«ntr-un col╚Ť... abia ├«ndr─âznind s─â monologheze ├«n gind. PETRESCU, O. P. I 58. Am impresia c─â monologhez, aricit─â aten╚Ťie ar ar─âta vorbelor mele. IBR─éILEANU, A. 108.
monologá (a ~) vb., ind. prez. 3 monologheáză
monolog├í vb., ind. prez. 1 sg. monologh├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. monologhe├íz─â
MONOLOGÁ vb. I. intr. A vorbi de unul singur. [Cf. fr. monologuer].
MONOLOGÁ vb. intr a vorbi de unul singur; a soliloca. (< fr. monologuer)
A MONOLOG├ü ~gh├ęz intranz. A vorbi numai cu sine ├«nsu╚Öi; a vorbi ├«n form─â de monolog. /<fr. monologuer

Monologa dex online | sinonim

Monologa definitie

Intrare: monologa
monologa verb grupa I conjugarea a II-a