Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru monolog

MONOL├ôG, monologuri, s. n. 1. Scen─â dintr-o lucrare dramatic─â ├«n care un personaj, fiind singur pe scen─â, ├«╚Öi exprim─â cu glas tare g├óndurile. ÔÖŽ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiz─â psihologic─â, prin care este reprodus fluxul g├óndirii personajului. ÔÖŽ Lucrare dramatic─â de propor╚Ťii reduse, destinat─â s─â fie interpretat─â de c─âtre un singur actor. 2. Vorbire ne├«ntrerupt─â a cuiva, f─âr─â a da altuia timp pentru replic─â; vorbire cu sine ├«nsu╚Öi. [Pl. ╚Öi: monoloage] ÔÇô Din fr. monologue.
MONOL├ôG, monoloage, s. n. 1. Scen─â dintr-o lucrare dramatic─â ├«n care un personaj, fiind singur pe scen─â, ├«╚Öi exprim─â cu glas tare g├óndurile. ÔÖŽ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiz─â psihologic─â, prin care personajul supune introspec╚Ťiei propriile sentimente. ÔÖŽ Lucrare dramatic─â de propor╚Ťii reduse, destinat─â s─â fie interpretat─â de c─âtre un singur actor. 2. Vorbire ne├«ntrerupt─â a cuiva, f─âr─â a da altuia timp pentru replic─â; vorbire cu sine ├«nsu╚Öi. [Pl. ╚Öi: monologuri] ÔÇô Din fr. monologue.
MONOL├ôG, monoloage, s. n. Lucrare dramatic─â de propor╚Ťii reduse, cu un singur personaj; scen─â dintr-o lucrare dramatic─â, ├«n care vorbe╚Öte un singur personaj. Anca, ├«ntr-un lung monolog, ├«╚Öi exprim─â nehot─âr├«rea. GHEREA, ST. CR. II 161. Serghe ╚Ťinea la monologul lui, dec├«t nu ╚Ötia boab─â din rol, ca de obicei. CARAGIALE, N. S. 106. ÔÖŽ Vorbire ne├«ntrerupt─â a cuiva, f─âr─â a da altuia timp pentru replic─â; vorbire cu sine ├«nsu╚Öi. Ivan ├«mi curm─â monologul. NEGRUZZI, S. I 61.
monol├│g s. n., pl. monol├│guri
monológ s. n., pl. monoloáge/monológuri
MONOLÓG s. (livr.) soliloc.[1]
MONOL├ôG s.n. 1. Scen─â dintr-o pies─â de teatru ├«n care vorbe╚Öte un singur personaj. ÔÖŽ Mic─â pies─â comic─â recitat─â de un singur personaj. ÔŚŐ Monolog interior = modalitate specific─â prozei de analiz─â psihologic─â, ├«n care un personaj introspecteaz─â propriile st─âri suflete╚Öti. 2. Vorbire cu sine ├«nsu╚Öi a cuiva. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. monologue, gr. monologos < monos ÔÇô singur, logos ÔÇô vorbire].
MONOL├ôG s. n. 1. scen─â dintr-o lucrare dramatic─â ├«n care vorbe╚Öte un singur personaj. ÔŚŐ mic─â pies─â comic─â recitat─â de un singur personaj. ÔŚŐ ~ interior = modalitate specific─â prozei de analiz─â psihologic─â, ├«n care un personaj introspecteaz─â propriile st─âri suflete╚Öti. 2. vorbire ne├«ntrerupt─â a cuiva, f─âr─â a da timp altora pentru replici; soliloc. (< fr. monologue)
monol├│g (monol├│guri), s. n. ÔÇô Soliloc. Fr. monologue. ÔÇô Der. monologa, vb. (a vorbi singur), din fr. monologuer; monologhist, s. m. (persoan─â care recit─â un monolog).
MONOL├ôG ~o├íge n. 1) Scen─â dintr-o lucrare dramatic─â ├«n care vorbe╚Öte un singur personaj. 2) Lucrare dramatic─â de mici propor╚Ťii, pentru un singur actor. 3) Discurs lung al unei persoane, care nu permite interven╚Ťia interlocutorilor. /<fr. monologue
monolog n. scenă în care un personaj vorbește lui însuș.
*monol├│g n., pl. ur─ş ╚Öi oage (vgr. monol├│gos, care vorbe╚Öte singur, d. m├│nos, singur, ╚Öi l├│gos, discurs, cuv├«nt. V. dia- ╚Öi catalog). Scen─â teatral─â ├«n care un personagi┼ş vorbe╚Öte singur. Mic─â p─şes─â teatral─â recitat─â de un singur actor.
MONOLOG s. (livr.) soliloc.

Monolog dex online | sinonim

Monolog definitie

Intrare: monolog
monolog substantiv neutru
monolog