Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru monolingv

MONOL├ŹNGV, -─é, monolingvi, -e, adj. (Despre dic╚Ťionare, edi╚Ťii etc.) ├Äntr-o singur─â limb─â; unilingv. ÔÇô Din fr. monolingue.
MONOL├ŹNGV, -─é, monolingvi, -e, adj. (Despre dic╚Ťionare, edi╚Ťii etc.) ├Äntr-o singur─â limb─â; unilingv. ÔÇô Din fr. monolingue.
monol├şngv adj. m., pl. monol├şngvi; f. monol├şngv─â, pl. monol├şngve
monol├şngv adj. n., f. monol├şngv─â; pl. n. ╚Öi f. monol├şngve
MONOL├ŹNGV adj. unilingv. (Dic╚Ťionar ~.)
MONOL├ŹNGV adj. (Despre dic╚Ťionare) ├Äntr-o singur─â limb─â; unilingv. [Cf. gr. monos ÔÇô unic, lat. lingua ÔÇô limb─â].
MONOL├ŹNGV, -─é adj. ├«ntr-o singur─â limb─â; unilingv. (< fr. monolingue)
MONOL├ŹNGV ~─â (~i, ~e) 1) (despre dic╚Ťionare, monografii etc.) Care este ├«ntr-o singur─â limb─â. 2) (despre persoane, colectivit─â╚Ťi) Care cunoa╚Öte numai o singur─â limb─â. /<fr. monolingue
MONOLINGV adj. unilingv. (Dic╚Ťionar ~.)
MONOL├ŹNGV, -─é adj. (cf. gr. monos ÔÇô unic lat. lingua ÔÇô limb─â): ├«n sintagmele dic╚Ťionar monolingv, text monolingv ╚Öi vorbitor monolingv (v. ).

Monolingv dex online | sinonim

Monolingv definitie

Intrare: monolingv
monolingv adjectiv