Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru monoic

MON├ôIC, -─é, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe acela╚Öi individ. ÔÇô Din fr. mono├»que.
MON├ôIC, -─é, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe acela╚Öi individ. ÔÇô Din fr. mono├»que.
MONO├ŹC, -─é, monoici, -e, adj. (Despre plante, ├«n opozi╚Ťie cu dioic) Care are flori masculine deosebite de cele feminine, pe aceea╚Öi tulpin─â. [Uredinalele] pot fi ├«mp─âr╚Ťite ├«n dou─â grupuri: monoice ╚Öi dioice. S─éVULESCU, M. U. I 67.
mon├│ic (-no-ic) adj. m., pl. mon├│ici; f. mon├│ic─â, pl. mon├│ice
mon├│ic adj. m. (sil. -no-ic), pl. mon├│ici, f. sg. mon├│ic─â, pl. mon├│ice
MON├ôIC, -─é adj. (Despre plante unisexuate; op. dioic) Care poart─â pe aceea╚Öi tulpin─â flori at├ót masculine c├ót ╚Öi feminine. [Pron. -no-ic. / < fr. mono├»que, cf. gr. monos ÔÇô unic, oikos ÔÇô cas─â].
MONÓIC, -Ă adj. (despre plante) cu flori unisexuate mascule și femele dispuse pe aceeași tulpină. (< fr. monoïque)
MONÓIC ~că (~ci, ~ce) (despre plante) Care are flori atât masculine, cât și feminine pe aceeași tulpină. /<fr. monoïque
*mon├│ic, -─â adj. (cuv. format r─â┼ş de botani╚Öt─ş d. vgr. m├│nos, singur, ╚Öi oikos, locuin╚Ť─â. Tot a╚Öa e format ╚Öi dioic, d. dis, de do┼ş─â or─ş, ╚Öi oikos. Forma corect─â ar fi monec ╚Öi diec, ca metec ╚Öi ec-onom). Bot. Unisexuat, la care floarea masculin─â ╚Öi feminin─â e la un loc: plant─â monoic─â.
MON-, v. MONO-. Ôľí ~acant (v. -acant), adj., cu un singur ghimpe; ~adelf (v. -adelf), adj., cu staminele reunite ├«ntr-un singur m─ânunchi; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) care are doar o singur─â stamin─â; ~odont (v. -odont), adj., prev─âzut cu un singur dinte; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., monopsie*; ~oic (v. -oic), adj., care are flori unisexuate, at├«t mascule, c├«t ╚Öi femele, dispuse pe aceea╚Öi tulpin─â; ~opsie (v. -opsie), s. f., malforma╚Ťie congenital─â caracterizat─â prin prezen╚Ťa unui singur ochi; sin. monoftalmie; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., malforma╚Ťie genital─â, const├«nd ├«n prezen╚Ťa unui singur testicul.

Monoic dex online | sinonim

Monoic definitie

Intrare: monoic
monoic adjectiv
  • silabisire: -no-ic