Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru monohibrida

MONOHIBR├ŹD, -─é, monohibrizi, -de, adj., s. m. (Biol.) (Organism) provenit din monohibridare. ÔÇô Din fr. monohybride.
MONOHIBRID├ü, monohibridez, vb. I. Tranz. (Biol.) A ├«ncruci╚Öa indivizi care difer─â printr-un singur caracter. ÔÇô Din fr. monohybrider.
MONOHIBR├ŹD, -─é, monohibrizi, -de, adj., s. m. (Biol.) (Organism) provenit din monohibridare. ÔÇô Din fr. monohybride.
MONOHIBRID├ü, monohibridez, vb. I. Tranz. (Biol.) A ├«ncruci╚Öa indivizi care difer─â printr-un singur caracter. ÔÇô Din fr. monohybrider.
monohibr├şd adj. m., s. m., pl. monohibr├şzi; f. sg. monohibr├şd─â, pl. monohibr├şde
monohibrid├í vb., ind. prez. 1 sg. monohibrid├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. monohibride├íz─â
MONOHIBR├ŹD s.n. (Biol.) Bastard ai c─ârui p─ârin╚Ťi se deosebesc printr-un singur caracter distinct. [< fr. monohybride].
MONOHIBR├ŹD, -─é adj., s. m. (organism) rezultat prin monohibridare. (< fr. monohybride)
MONOHIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa doi genitori din aceeași specie care diferă printr-un singur caracter ereditar. (< fr. monohybrider)

Monohibrida dex online | sinonim

Monohibrida definitie

Intrare: monohibrid (adj.)
monohibrid adjectiv
Intrare: monohibrida
monohibrida verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: monohibrid─â
monohibrid─â substantiv feminin