Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru monoftonga

MONOFTONG├ü, pers. 3 monoftongheaz─â, vb. I. Refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singur─â vocal─â. ÔÇô Din fr. monophtonguer.
MONOFTONG├ü, pers. 3 monoftongheaz─â, vb. I. Refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singur─â vocal─â. ÔÇô Din fr. monophtonguer.
MONOFTONGÁ, monoftonghez, vb. I. Tranz. A reduce un diftong la un sunet simplu.
!monoftongá (a se ~) (-nof-ton-/-no-fton-) vb. refl., ind. prez. 3 se monoftongheáză
monoftong├í vb. (sil. mf. -fton-), ind. prez. 1 sg. monoftongh├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. monoftonghe├íz─â
MONOFTONGÁ vb. I. tr., refl. (Despre diftongi) A (se) reduce la un sunet simplu; a deveni sau a face să devină monoftong. [P.i. 3, 6 -ghează. / < fr. monophtonguer].
MONOFTONGÁ vb. tr., refl. (despre diftongi) a (se) reduce la o singură vocală. (< fr. monophtonguer)
A SE MONOFTONGÁ pers. 3 se ~gheáză intranz. (despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. /<fr. monophtonguer

Monoftonga dex online | sinonim

Monoftonga definitie

Intrare: monoftonga
monoftonga verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fton-