monofonematic definitie

7 definiții pentru monofonematic

MONOFONEMÁTIC, -Ă, monofonematici, -ce, adj. (Lingv.; despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem. – Din fr. monophonématique.
MONOFONEMÁTIC, -Ă, monofonematici, -ce, adj. (Lingv.; despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem. – Din fr. monophonématique.
monofonemátic adj. m., pl. monofonemátici; f. monofonemátică, pl. monofonemátice
monofonemátic adj. → fonematic
MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (Fon.; despre diftongi) Care are valoarea unui singur fonem. [< fr. monophonématique].
MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (despre diftongi) care are valoarea unui singur fonem. (< fr. monophonématique)
MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (< fr. monophonématique): în sintagma diftong monofonematic (v.).

monofonematic dex

Intrare: monofonematic
monofonematic adjectiv