Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

5 defini╚Ťii pentru monofon─â

MONOF├ôN─é, monofone, adj. (Muz.; despre melodii) Care este executat de o singur─â voce sau de un singur instrument. ÔÇô Din monofonie (derivat regresiv).
MONOF├ôN─é, monofone, adj. (Muz.; despre melodie) Care este executat de o singur─â voce sau de un singur instrument. ÔÇô Din monofonie (derivat regresiv).
monof├│n─â adj. f., pl. monof├│ne
MONOF├ôN, -─é adj. Care poate fi executat de o singur─â voce sau la un singur instrument. // s.n. Aparat telefonic la care microfonul ╚Öi receptorul sunt juxtapuse. [Pl. -ni, -ne, (s.n.) -oane. [< fr. monophone, cf. gr. monos ÔÇô unic, phone ÔÇô sunet].
MONOFÓN, -Ă I. adj. (despre muzică) pentru o singură voce sau un singur instrument: monofonic (2). II. s. n. aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. (< fr. monophone)

Monofon─â dex online | sinonim

Monofon─â definitie

Intrare: monofon─â
monofon─â
Intrare: monofon
monofon adjectiv