Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru monofizitism

MONOFIZIT├ŹSM s. n. ├Änv─â╚Ť─âtur─â cre╚Ötin─â despre unica natur─â a lui Isus Hristos, cea divin─â. ÔÇô Monofizit + suf. -ism.
MONOFIZIT├ŹSM s. n. Doctrin─â cre╚Ötin─â care sus╚Ťine uniunea divin─â ╚Öi uman─â a lui Cristos ├«ntr-o singur─â natur─â. ÔÇô Monofizit + suf. -ism.
monofizit├şsm s. n.
monofizit├şsm s. n.
MONOFIZIT├ŹSM s.n. Monofizism. [< germ. Monophysitismus].
MONOFIZIT├ŹSM s. n. doctrin─â cre╚Ötin─â care admite numai natura divin─â a lui Christos. (< germ. Monophysitismus, dup─â fr. monophysisme)
MONOFIZIT├ŹSM (< monofizit) s. n. (REL.) ├Änv─â╚Ť─âtur─â cre╚Ötin─â despre unica natur─â a lui Iisus Hristos, cea divin─â, predicat─â de c─âlug─ârul bizantin Euthyches ╚Öi comb─âtut─â de Sinodul de la Calcedon (451); totu╚Öi, m. a cucerit c├óteva grupuri etnice destul de mari constituite ├«n Bisericile orientale (apostolic─â armean─â, etiopian─â, copt─â, iacobit─â siriac─â ╚Öi indian─â).
monofizit├şsm s. n. Erezie propov─âduit─â de Eutihie, c─âlug─âr din Constantinopol, care sus╚Ťinea c─â dup─â ├«ntrupare Iisus Hristos, a avut o singur─â natur─â, cea divin─â, natura (firea) omeneasc─â fiind asimilat─â de cea divin─â. Erezia a fost condamnat─â la Sinodul IV ecumenic de la Calcedeon din anul 451; eutihianism. ÔÇô Din monofizit + suf. -ism.

Monofizitism dex online | sinonim

Monofizitism definitie

Intrare: monofizitism
monofizitism substantiv neutru