Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru monodia

MONODI├ü, monodiez, vb. I. Tranz. A c├ónta o monodie. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din monodie.
MONOD├ŹE, monodii, s. f. Melodie executat─â de o singur─â voce sau de un ansamblu la unison sau la octav─â. ÔÇô Din fr. monodie.
MONODI├ü, monodiez, vb. I. Tranz. A c├ónta o monodie. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din monodie.
MONOD├ŹE, monodii, s. f. C├óntec pe o singur─â voce, solo sau amplificat de un ansamblu la unison sau la octav─â. ÔÇô Din fr. monodie.
MONOD├ŹE, monodii, s. f. C├«ntare pe o singur─â voce, f─âr─â acompaniament.
!monod├şe (mo-no-/mon-o-) s. f., art. monod├şa, g.-d. art. monod├şei; pl. monod├şi, art. monod├şile
monodi├í vb., ind. prez. 1 sg. monodi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. monodi├íz─â
monod├şe s. f. (sil. mf. mon-), art. monod├şa, g.-d. art. monod├şei; pl. monod├şi, art. monod├şile
MONOD├ŹE s.f. Monolog liric ├«n tragediile antice grece╚Öti. ÔÖŽ Stil muzical bazat pe simpla succesiune a sunetelor melodiei; c├óntec executat pe o singur─â voce. [Gen. -iei. / < fr. monodie, cf. gr. monodia < monos ÔÇô unic, ode ÔÇô c├óntec].
MONOD├ŹE s. f. 1. monolog liric ├«n tragediile antice grece╚Öti. 2. muzic─â bazat─â pe o singur─â linie melodic─â; c├óntec la o singur─â voce. (< fr. monodie, gr. monodia)
MONOD├ŹE ~i f. 1) Monolog liric ├«n tragediile grece╚Öti. 2) Melodie executat─â de o singur─â voce, cu sau f─âr─â acompaniament. /<fr. monodie
monodi├í vb. I A c├ónta pe o singur─â coard─â ÔŚŐ ÔÇ×Voievodul [V.J.] monodiaz─â, lustruind versurile. Scena final─â, culminant─â, pare operetistic─â.ÔÇŁ R.lit. 6 IV 72 p. 20 (din monodie + -a; DEX-S)
monodie (< gr. ╬╝╬┐╬Żß┐│╬┤╬»╬▒, din ╬╝¤î╬Ż╬┐¤é, ÔÇ×singurÔÇŁ + ßżá╬┤╬« ÔÇ×c├óntecÔÇŁ) 1. Av├ónd sensul ini╚Ťial de c├óntec la o singur─â voce (2), termenul se aplic─â la totalitatea muzicii ale c─ârei unic element de expresie este melodia*. ├Än aceast─â accep╚Ťiune, m. ocup─â o arie larg─â, at├ót ├«n pe plan istoric c├ót ╚Öi geografic. Ea se na╚Öte ├ón fazele primitive ale omenirii, st─âp├óne╚Öte antic. ╚Öi ev. med. ╚Öi supravie╚Ťuie╚Öte p├ón─â ast─âzi ├«n folc. unui mare num─âr de popoare. Formele pe care le ├«mbrac─â sunt determinate de condi╚Ťiile epocilor ╚Öi a culturilor c─ârora le apar╚Ťine. Se pot diferen╚Ťia astfel: m. primitiv─â, m. ant. (ex. muzica greac─â), m. medieval─â religioas─â (c├óntecul bizantin* ╚Öi gregorian*) ╚Öi laic─â (melodiile profane cu text latin din sec. 9 ╚Öi 10, chansons de geste*, muzica trubadurilor*, a truverilor* ╚Öi a Minnes├Ąngeri*-lor, c├óntecele de dans*, de petrecere etc.), precum ╚Öi muzica pop. din diverse epoci ╚Öi regiuni ale globului. M. este opus─â multivocalit─â╚Ťii* ╚Öi, ├«n spe╚Ť─â, polifoniei*, tehnic─â pe care se bazeaz─â dezvoltarea muzicii culte europ. din ultimele mil. Chiar ╚Öi atunci c├ónd este executat─â ├«n grup (vocal sau instr.) m. se limiteaz─â la un singur plan melodic, realizat de to╚Ťi participan╚Ťii. Executarea m. ├«n grup poate da na╚Ötere cel mult unor neconcordan╚Ťe, const├ónd ├«n reproducerea melodiei la octave sau alte intervale (omofonie*) sau cu mici abateri de la conturul ei originar (heterofonie*). Dispun├ónd de un num─âr redus de mijloace de expresie, m. atribuie acestora ├«n schimb o mare varietate, ceea ce duce la o deosebit─â bog─â╚Ťie a ei ├«n privin╚Ťa modurilor*, a ritmului* ╚Öi a ornament─ârii*. Pe de alt─â parte, lipsindu-i constr├óngerea ├«ncadr─ârii ├«ntr-o structur─â polif., ea se desf─â╚Öoar─â ├«n deplin─â libertate, sub impulsul unui nest─âvilit av├ónt improvizatoric (v. improviza╚Ťie) d├ónd prilej repet─ârilor ├«n nesf├ór╚Öite variante (I, 1). Un exemplu tipic ├«n aceast─â privin╚Ť─â ├«l ofer─â c├óntecul pop. rom├ónesc. 2. M. acompaniat─â este o practic─â introdus─â la sf├ór╚Öitul sec. 16 de compozitorii ÔÇ×Cameratei florentineÔÇŁ* (Galilei, Peri, Caccini, Monteverdi), const├ónd ├«n suprapunerea unei melodii vocale pe un acomp. acordic al unui bas continuu*. Av├ónd la baz─â aspira╚Ťiile renascentiste de re├«nviere a teatrului antic ╚Öi a vechii m. gr. vocal-instr. (aulodie*, chitharodie*), dezvoltarea m. acompaniate este favorizat─â ├«n acela╚Öi timp de r─âsp├óndirea unor instr. (laut─â*, clavecin* ╚Öi org─â*), precum ╚Öi de tendin╚Ťa general─â a sec. 16 de simplificare a polif. vocale, cu transcrierea vechilor piese polif. corale, pentru voce (1) ╚Öi instr. M. acompaniat─â, reprezent├ónd la seconda prattica (v. ╚Öi musica mensurata) fa╚Ť─â de scriitura polif. vocal─â a Rena╚Öterii*, are importan╚Ť─â nu numai ├«n formarea unor genuri vocale (recitativ*, arie*, cantat─â*, oper─â*) ╚Öi instr. (suit─â*, sonat─â*, concerto grosso*), ci ╚Öi ├«ntreaga evolu╚Ťie a muzicii europ. moderne, datorit─â contribu╚Ťiei ei la cristalizarea limbajului armonic.

Monodia dex online | sinonim

Monodia definitie

Intrare: monodia
monodia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: monodie
monodie substantiv feminin
  • silabisire: mon-