Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru monocord

MONOC├ôRD, -─é, monocorzi, -de, adj., (2) monocorduri, s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singur─â coard─â; care vibreaz─â ├«ntr-un singur ton. ÔÖŽ Fig. (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv. 2. S. n. Str─âvechi instrument muzical cu o singur─â coard─â. [Pl. ╚Öi: (2) monocorde] ÔÇô Din fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord.
MONOC├ôRD, -─é, monocorde, adj., s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singur─â coard─â; care vibreaz─â ├«ntr-un singur ton. ÔÖŽ Fig. (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv. 2. S. n. Str─âvechi instrument muzical cu o singur─â coard─â. [Pl. ╚Öi: (2) monocorduri] ÔÇô Din fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord.
MONOCÓRD, -Ă, monocorde, adj. f. și n. (Despre instrumente muzicale) Care are o singură coardă; fig. care vibrează într-un singur fel, într-un singur ton.
monoc├│rd2 s. n., pl. monoc├│rduri
!monoc├│rd1 adj. m., pl. monoc├│rzi; f. monoc├│rd─â, pl. monoc├│rde
monoc├│rd s. n., pl. monoc├│rduri
monocórd adj. n., f. monocórdă; pl. n. și f. monocórde
MONOCÓRD adj., s. (MUZ.) 1. adj. unicord. (Instrument ~.) 2. s. canon. (Vechiul instrument numit ~.)
MONOCÓRD adj. v. inexpresiv, monoton, neexpresiv, uniform.
MONOC├ôRD, -─é adj. (Despre instrumente muzicale) Cu o singur─â coard─â. ÔÖŽ (Fig.) Monoton, uniform, inexpresiv. // s.n. Instrument cu o singur─â coard─â, folosit pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor ╚Öi a acorda alte instrumente. [< fr. monocorde, cf. gr. monos ÔÇô unic, chorde ÔÇô coard─â].
MONOCÓRD, -Ă I. adj. 1. (despre instrumente muzicale) cu o singură coardă. 2. (fig.; despre opere literare, artistice) monoton, uniform. II. s. n. vechi instrument cu o singură coardă, pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor și a acorda alte instrumente. (< fr. monocorde, lat. monochordum /II/ germ. Monochord)
MONOC├ôRD ~d─â (~zi, ~de) 1) (despre instrumente muzicale) Care are o singur─â coard─â. 2) fig. Care se caracterizeaz─â prin lips─â de varia╚Ťie; monoton. /<fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord
monocord n. instrument de muzic─â cu o singur─â coard─â.
*monoc├│rd n., pl. ur─ş sau oarde (lat. monoch├│rdon, d. vgr. mon├│hordon, d. m├│nos, singur, ╚Öi hord├ę, coard─â. V. coard─â). Instrument muzical cÔÇÖo singur─â coard─â care serve╚Öte la determinat raporturile numerice ale sunetelor ╚Öi a acorda alte instrumente.
MONOCORD adj. (MUZ.) unicord. (Instrument ~.)
monocord adj. v. INEXPRESIV. MONOTON. NEEXPRESIV. UNIFORM.
canon (< gr. ¤░¤░╬Ż¤Ä╬Ż, ÔÇ×regul─â, norm─âÔÇŁ) 1. Denumire a monocordului* la grecii antici. 2. (Biz.) Poem religios de mari dimensiuni alc─âtuit de regul─â din nou─â ode (2), pesne*, c├ónt├ónde* sau c├ónt─âri*; face parte din slujba utreniei*. Oda este format─â la r├óndul ei din trei p├ón─â la nou─â tropare* identice (ca num─âr de silabe ╚Öi loc al accentelor) cu primul tropar care se nume╚Öte irmos* sau catavasie* ╚Öi care sluje╚Öte de ÔÇ×modelÔÇŁ celorlalte strofe din od─â, d├óndu-le at├ót melodia dup─â care se c├ónt─â, c├ót ╚Öi num─ârul de versuri ╚Öi silabe din care este compus ├«n lb. gr. ├Äns─â╚Öi denumirea de c. arat─â c─â p─âr╚Ťile lui componente (strofele ╚Öi odele) se supun unor norme sau reguli determinate, ├«n ceea ce prive╚Öte structura (forma) ╚Öi ├«nl─ân╚Ťuirea lor. ├Än c. se ├«nt├ólnesc at├ótea structuri c├óte irmoase sunt. Irmosul determin─â structura fiec─ârei ode, numai troparele aceleia╚Öi ode r─âm├ón├ónd izosilabice ╚Öi homotonice. Fiecare od─â trateaz─â episoade diferite ale acelea╚Öi teme, toate c─âp─ât├ónd unitate ├«n cadrul c., care este intitulat corespunz─âtor temei: ÔÇ×al ├ÄnvieriiÔÇŁ, ÔÇ×al CruciiÔÇŁ etc. Forma complet─â a c., de nou─â ode, se afl─â numai ├«n r├ónduiala ÔÇ×Dup─âcin─âriiÔÇŁ, din prima s─âpt─âm├ón─â a p─âresimilor ╚Öi ├«n C. cel mare al lui Andrei Criteanul (episcop al Cretei, 711 ÔÇô m. 726) ÔÇô de la denia din s─âpt─âm├óna a cincea a p─âresimilor ÔÇô care num─âr─â peste 250 de tropare*. De regul─â, celorlalte c. le lipse╚Öte oda a doua. C. de propor╚Ťii mai reduse se nume╚Öte diode (gr. ╬┤╬╣ß┐┤╬┤╬»╬▒), triode (¤ä¤ü╬╣ß┐┤╬┤╬╣╬▒), tetraode (¤ä╬Á¤ä¤ü╬▒ß┐┤╬┤╬╣╬▒). 3. Partea central─â, recitat─â, dup─â Sanctus*, ├«n misa* roman─â (canon missae). 4. Form─â contrapunctic─â* av├ónd la baz─â un proces imitativ riguros continuu. Spre deosebire de imita╚Ťia* simpl─â, ├«n care vocea (2) care imit─â (risposta*, consecventa*) reproduce doar ├«nceputul celei ini╚Ťiale (proposta*, antecedenta*), c. prinde ├«n ac╚Ťiunea imitativ─â ├«ntreaga desf─â╚Öurare melodic─â. C. poate constitui o pies─â de sine st─ât─âtoare sau o parte dintr-o lucrare mai mare. ÔÖŽ ├Än construc╚Ťia c. intervin o serie de factori care determin─â diferite variante ale acestuia. Astfel, distan╚Ťa care separ─â ├«n timp intr─ârile (1) succesive ale vocilor, permite o diferen╚Ťiere a lui ├«n: c. la distan╚Ť─â de unul, doi sau mai mul╚Ťi timpi (I, 2), respectiv m─âsuri*. Deosebirea de ├«n─âl╚Ťime (2) ├«ntre vocea ini╚Ťial─â ╚Öi cea care imit─â reprezint─â un alt criteriu de individualizare; c. la unison*, octav─â*, cvint─â*, cvart─â* ╚Öi la alte intervale. La toate aceste intervale c. poate fi realizat prin imita╚Ťie ├«n mi╚Öcare* direct─â, contrar─â (c. cancricans, v. recuren╚Ť─â). Alte variante ale c. se pot ob╚Ťine prin m─ârirea sau mic╚Öorarea duratelor* (c. ├«n augmentare* ╚Öi c. ├«n diminuare*). Exist─â ╚Öi cazuri ├«n care aceste procedee se pot combina (ex. c. ├«n augmentare ╚Öi inversare, c. ├«n inversare ╚Öi mi╚Öcare retrograd─â etc.). C. poate fi ├«ncheiat printr-o cod─â*, cu ├«ntreruperea imita╚Ťiei (c. finit) sau reluat de la ├«nceput prin suprapunerea ultimei p─âr╚Ťi cu prima (c. infinit sau circular). ├Än cadrul acestei variante exist─â ╚Öi forme modulante, unde relu─ârile se fac ├«n noi tonalit─â╚Ťi (c. per tones, c. ├«n spiral─â etc.). ÔÖŽ Num─ârul vocilor din c. poate fi variabil (c. la 2, 3, 4 sau mai multe voci). C├ónd procesul imita╚Ťie se refer─â la melodia unei singure voci avem un c. simplu, iar c├ónd este imitat un complex de 2 sau 3 voci de c─âtre o alt─â grup─â corespunz─âtoare, vorbim de c. dublu sau triplu. Notarea c. se face fie sub form─â de partitur─â*, cu toate vocile desf─â╚Öurate (c. deschis), fie pe un singur portativ*, av├ónd indica╚Ťiile necesare privitoare la num─ârul vocilor, locul ╚Öi intervalul intr─ârilor etc. (c. ├«nchis). Aceste indica╚Ťii uneori pot lipsi, urm├ónd s─â fie deduse din c├óte un motto pus la ├«nceput (c. enigmatic); ├«nt├ólnit ├«n practica polif. mai veche, mai ales la polifoni╚Ötii flamanzi (v. neerlandez─â, ╚Öcoal─â) ÔÖŽ Din punct de vedere istoric, c. apare ├«nc─â din epoca Ars antiqua* ├«n rota* ╚Öi rondellus* (v. rondeau). (Ex. c. engl. Sumer is icomen), apoi ├«n Ars nova*, sub numele de caccia* ╚Öi fuga*, pentru a ajunge la o deosebit─â ├«nflorire ├«n arta polifoni╚Ötilor flamanzi (sec. 15). Utilizat cu oarecare modera╚Ťie ├«n sec. 16, ├«n muzica religioas─â ╚Öi ├«n madrigale*, ├«╚Öi pierde cu timpul interesul odat─â cu declinul polif. vocale ╚Öi apari╚Ťia monodiei* acompaniate. ├Än epoca barocului* cunoa╚Öte o nou─â valorificare, ├«n special ├«n cadrul fugii, ├«n p─âr╚Ťile de stretto* ale acesteia. Este cultivat apoi de clasici ╚Öi de romantici ca parte component─â ├«n formele mari (sonat─â*, cvartet (2) ╚Öi simfonie*). ├Än sec. 20 serialismul* dodecafonic ├«i acord─â o nou─â semnifica╚Ťie prin preluarea unor procedee ale c. ca principii generatoare ale acestei tehnici (ex. inversare, mi╚Öcare retrograd─â etc.; v. ╚Öi serie).
kanon v. canon (1); monocord.
monocord (< gr. ╬╝╬┐╬Ż¤î¤ç╬┐¤ü╬┤╬┐╬Ż [monochordon], ÔÇ×o singur─â coard─âÔÇŁ), instrument cordofon ciupit, care a servit lui Pitagora pentru experien╚Ťe acustice. O coard─â ├«ntins─â peste o cutie de rezonan╚Ť─â* lung─â ╚Öi sub╚Ťire (├«mp─âr╚Ťit─â ├«n intervale* prin semne) putea fi prescurtat─â sau prelungit─â cu ajutorul unui c─âlu╚Ö* mobil. Denumirea de m. a fost utilizat─â ╚Öi atunci c├ónd instr. i s-au ad─âugat mai multe coarde (├«n sec. 11 are 8-19 coarde). Din sec. 14 ├«ncepe procesul de transformare a m. ├«n clavicord*. Sin.: canon (1). V. qan├╗n.

Monocord dex online | sinonim

Monocord definitie

Intrare: monocord
kanon substantiv neutru
monocord 2 s.n. substantiv neutru
monocord 1 adj. adjectiv