monoclu definitie

13 definiții pentru monoclu

MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. anal. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle.
MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. anal. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle.
MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se așază în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. Urmau... cum spuneau mai înflorit publiciștii cu monoclu, aceeași dramă a eternului feminin. SADOVEANU, P. M. 227. Monoclul îi spînzura de jiletcă. ARGHEZI, P. T. 80.
!monóclu (mo-no-clu/mon-o-) s. n., art. monóclul; pl. monócluri
monóclu s. n. (sil. -clu; mf. mon-), art. monóclul; pl. monócluri
MONÓCLU s. (rar) lornion, (pop. și fam.) geam, (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.)
MONÓCLU s.n. Lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. ♦ Pansament care acoperă un singur ochi. [< fr. monocle].
MONÓCLU s. n. 1. lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2. pansament care acoperă un singur ochi. (< fr. monocle)
monóclu (monócluri), s. n. – Un tip de lentilă pentru un ochi. Fr. monocle. – Der. monoclat, adj. (prevăzut cu un monoclu).
MONÓCLU ~ri n. 1) Lentilă convexă, care se fixează în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2) Pansament la un singur ochi. /<fr. monocle
monoclu n. ochian pentru un singur ochiu.
*monóclu n., pl. e (fr. monocle, d. lat. monóculus, chĭor, cuv. ibrid d. vgr. mónos, singur, și lat. óculus, ochĭ. V. binoclu). Ochelarĭ p. un singur ochĭ, un geam ținut cu mușchiĭ din prejuru ochĭuluĭ.
MONOCLU s. (rar) lornion, (pop. și fam.) geam, (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.)

monoclu dex

Intrare: monoclu
monoclu substantiv neutru
  • silabisire: -clu; mf. mon-