Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru monocit

MONOC├ŹT, monocite, s. n. Leucocit mare, cu nucleu nesegmentat. [Var.: monoc├şt─â s. f.] ÔÇô Din fr. monocyte.
MONOC├ŹT─é s. f. v. monocit.
MONOC├ŹT, monocite, s. n. Tip de globul─â alb─â, monocelular─â, de dimensiuni mari. [Var.: monoc├şt─â s. f.] ÔÇô Din fr. monocyte.
MONOC├ŹT─é s. f. v. monocit.
monoc├şt s. n., pl. monoc├şte
monoc├şt s. n., pl. monoc├şte[1]
MONOC├ŹT s. macrofag.[1]
MONOC├ŹT s.n. (Biol.) Leucocit monocelular de dimensiuni mari, cu o puternic─â ac╚Ťiune fagocitar─â. [Var. monocit─â s.f. / < fr. monocyte, cf. gr. monos ÔÇô unic, kytos ÔÇô celul─â].
MONOC├ŹT─é s.f. v. monocit.
MONOC├ŹT s. n. leucocit─â monocelular─â de dimensiuni mari, cu o puternic─â ac╚Ťiune fagocitar─â. (< fr. monocyte)
MONOCIT s. (BIOL.) macrofag.
MONO- ÔÇ×unic, singur, o dat─â, singularÔÇŁ. ÔŚŐ gr. monos ÔÇ×unul singur, unicÔÇŁ > fr. mono-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. mono-. Ôľí ~andrie (v. -andrie), s. f., form─â de c─âs─âtorie ├«n care femeia are un singur so╚Ť; ~auxotrofic (v. auxo-, v. -trofic), adj., (despre un microorganism) care, ├«n urma unei muta╚Ťii, nu mai poate sintetiza un factor de cre╚Ötere ╚Öi supravie╚Ťuie╚Öte doar dac─â i se asigur─â factorul de cre╚Ötere absent; ~bionte (v. -biont), s. f. pl., plante la care, ├«n ciclul lor evolutiv, gametofitul ╚Öi sporofitul s├«nt permanent dependente unul de altul; ~blast (v. -blast), s. n., 1. Celula de origine a monocitului sanguin. 2. Spor unicelular; ~carp (v. -carp), adj., s. n., 1. adj., (Despre plante) Care ├«nflore╚Öte ╚Öi fructific─â o singur─â dat─â ├«n cursul ciclului de dezvoltare. 2. s. n., Fruct format dintr-o singur─â carpel─â; ~cefal (v. -cefal), adj., 1. Care are un singur cap. 2. Care are un singur capitul; ~centric (v. -centric), adj., 1. (Despre o forma╚Ťiune anatomic─â) Care prezint─â un singur centru. 2. (Despre cromozomi) Cu un singur centromer; ~cer (v. -cer1), adj., care are numai un singur corn; ~cerc (v. -cerc), adj., (despre protozoare) ├«nzestrat cu un singur flagel; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. (Despre animale) Care prezint─â o singur─â perioad─â sexual─â pe an. 2. (Despre plante) Care are o perioad─â de vegeta╚Ťie doar de un singur an; ~cinetic (v. -cinetic), adj., (despre un fascicul) care este format din particule cu aceea╚Öi vitez─â; ~cit (v. -cit), s. n., tip de globul─â alb─â de dimensiuni mari, av├«nd o puternic─â ac╚Ťiune fagocitar─â; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., reducere patologic─â a num─ârului de monocite din s├«nge; ~clin (v. -clin), adj., s. n., 1. adj., Care are gineceul ╚Öi androceul ├«n aceea╚Öi floare. 2. s. n., Structur─â monoclinal─â; ~clinic (v., -clinic), adj., cristalizat ├«n forma unei prisme dreptunghiulare oblice; ~cont (v. -cont), adj., (despre un organism unicelular) prev─âzut cu un singur cil sau flagel; ~crom (v. -crom), adj., care are o singur─â culoare; sin. monocromatic; ~cromatic (v. -cromatic), adj., 1. Monocrom*. 2. (Despre fascicule de raze) Format din radia╚Ťii cu aceea╚Öi lungime de und─â; ~cromie (v. -cromie), s. f., 1. ├Änsu╚Öirea de a fi monocrom. 2. Reproducere ├«ntr-o singur─â culoare; ~cronic (v. -cronic), adj., care se petrece ├«n acela╚Öi timp; ~cultur─â (v. -cultur─â), s. f., sistem de cultivare pe un teren numai a unei singure plante agricole; ~dactil (v. -dactil), adj., cu un singur deget; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., malforma╚Ťie congenital─â, const├«nd ├«n prezen╚Ťa unui singur deget la m├«n─â sau la picior; ~dinam (v. -dinam), adj., care are o stamin─â mai lung─â dec├«t celelalte; ~fag (v. -fag), adj., s. m. ╚Öi f., (organism) care are ca mod de nutri╚Ťie monofagia; ~fagie (v. -fagie), s. f., proprietate a unor parazi╚Ťi de a se dezvolta pe o singur─â plant─â-gazd─â; ~fazie (v. -fazie), s. f., tulburare a vorbirii ├«n care persoana repet─â un singur cuv├«nt sau o singur─â propozi╚Ťie; ~fil (v. -fil2), adj., format dintr-o singur─â frunz─â; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre un organism) care provine dintr-o singur─â form─â ancestral─â; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â morbid─â de singur─âtate; ~fonie (v. -fonie1), s. f., ├«nsu╚Öire de a avea o singur─â surs─â sonor─â; ~ftong (v. -ftong), s. m., sunet care provine din reducerea unui diftong; ~gam (v. -gam), adj., 1. Cu flori mascule ╚Öi femele pe indivizi diferi╚Ťi. 2. (Despre oameni) Care nu are dec├«t un singur so╚Ť sau o singur─â so╚Ťie; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Form─â de c─âs─âtorie ├«n care un b─ârbat sau o femeie nu poate avea ├«n acela╚Öi timp dec├«t o singur─â so╚Ťie sau un singur so╚Ť. 2. (La animale) Convie╚Ťuire a unui mascul cu o singur─â femel─â. 3. Stare a unei plante monogame; ~genetic (v. -genetic), adj., 1. Cu descenden╚Ťi unisexua╚Ťi. 2. Care este reprodus pe cale asexuat─â. 3. Condi╚Ťionat de un singur factor genetic; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., 1. ├Änmul╚Ťire pe cale asexuat─â. 2. ├Änmul╚Ťire direct─â, f─âr─â alternare de genera╚Ťii sexuate ╚Öi asexuate; ~genic (v. -genic), adj., 1. Care are descenden╚Ťi unisexua╚Ťi. 2. Care este reprodus pe cale asexuat─â; ~genie (v. -genie1), s. f., condi╚Ťie ca femelele s─â produc─â numai descenden╚Ťi femeli; ~genopatie (v. geno-1, v. -patie), s. f., tulburare condi╚Ťionat─â de o singur─â muta╚Ťie genic─â; ~gin (v. -gin), adj., (despre flori) cu un singur pistil; ~ginie (v. -ginie), s. f., stare a florilor monogine; ~gonie (v. -gonie), s. f., ├«nmul╚Ťire pe cale asexuat─â; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., hibridare prin care se transmit urma╚Öului numai caracterele unuia dintre p─ârin╚Ťi; ~lit (v. -lit1), adj., s. n., (monument) construit dintr-un singur bloc de piatr─â; ~litic (v. -litic1), adj., format dintr-un singur bloc de piatr─â; ~mer (v. -mer), adj., s. m., 1. adj., Care este format dintr-o singur─â parte. 2. s. m., Molecul─â simpl─â care intr─â ├«n componen╚Ťa polimerilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre flori, ╚Ťesuturi etc.) care prezint─â o singur─â form─â; ~morfic (v. -morfic), adj., (despre un organism) care are un singur aspect morfologic; ~petal (v. -petal), adj., (despre flori) cu o singur─â petal─â; ~pil (v. -pil1), adj., (despre un edificiu) care are numai o singur─â poart─â; ~piren (v. -piren), adj., cu un singur s├«mbure; ~placofore (v. placo-, v. -for), s. f. pl., clas─â din sub├«ncreng─âtura conchiflorelor, cuprinz├«nd cele mai primitive molu╚Öte, cu corpul acoperit dorsal cu o cochilie format─â dintr-o singur─â plac─â turtit─â dorsoventral; ~planetic (v. -planetic), adj., (despre zoospori) care prezint─â un singur stadiu de mobilitate; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a unui singur membru sau a unui grup muscular; ~pod (v. -pod), adj., care are un singur picior; ~podie (v. -podie), s. f., malforma╚Ťie congenital─â care const─â ├«n prezen╚Ťa unui singur picior; ~podiu (v. -podiu), s. n., tip de ramifica╚Ťie a tulpinii ├«n care axul principal cre╚Öte continuu; ~scop (v. -scop), s. n., tub cu fascicul electronic, utilizat ├«n televiziune pentru generarea unui semnal de imagine, corespunz─âtor unei imagini fixe; ~semie (v. -semie), s. f., proprietate a cuvintelor care au doar un singur sens; ~silab (v. -silab), adj., s. n. ╚Öi f., (cuv├«nt) format dintr-o singur─â silab─â; sin. unisilab; ~sperm (v. -sperm), adj., (despre fructe) care are o singur─â s─âm├«n╚Ť─â; ~spermie (v. -spermie), s. f., fecundare a unui ovul de c─âtre un singur spermatozoid; ~spor (v. -spor), s. m., spor singuratic provenit f─âr─â diviziune reduc╚Ťional─â; ~stel (v. -stel), s. n., cilindru vegetal central unic; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze) care este dispus pe un singur r├«nd; ~termie (v. -termie), s. f., anomalie ├«n termoreglare, const├«nd ├«n men╚Ťinerea neschimbat─â a temperaturii corpului ├«n tot cursul zilei; ~top (v. -top), adj., (despre specii vegetale) originar dintr-un singur loc; sin. monotopic; ~topic (v. -topic), adj., monotop*; ~treme (v. -trem─â), s. n. pl., ordin de mamifere primitive ╚Öi ovipare, cu cioc ╚Öi cu corpul acoperit cu p─âr ╚Öi cu ╚Ťepi, c─ârora le lipsesc mameloanele, av├«nd ca tip ornitorincul; ~trih (v. -trih), adj., care are doar un singur fir de p─âr, cil sau flagel; ~trof (v. -trof), adj., 1. adj., Care are un singur fel de hr─ânire. 2. adj., Cu nutri╚Ťie pe o singur─â specie gazd─â; ~tropic (v. -tropic), adj., 1. adj., Care viziteaz─â florile unei singure specii vegetale. 2. adj., Care prezint─â adaptivitate redus─â; ~tropie (v. -tropie), s. f., proprietate a unor elemente care au mai multe forme alotropice, de a suferi transform─âri ├«ntr-un singur sens; ~xen (v. -xen), adj., 1. (Despre parazi╚Ťi) Care ├«n ciclul evolutiv nu are nevoie dec├«t de o singur─â gazd─â. 2. adj., Care cre╚Öte numai pe o singur─â plant─â gazd─â; ~xil (v. -xil), adj., s. f., 1. adj., Care este f─âcut dintr-un singur trunchi de copac. 2. s. f., Ambarca╚Ťie primitiv─â realizat─â dintr-un singur trunchi de copac scobit; ~zoic (v. -zoic), adj., 1. (Despre animale) Care duce o via╚Ť─â individual─â ╚Öi izolat─â. 2. Care produce numai un singur sporozoit; ~zom (v. -zom), s. m., heterocromozom f─âr─â pereche ├«n determinismul heterogametic; sin. cromozom accesoriu; ~zomie (v. -zomie), s. f., absen╚Ť─â, ├«ntr-o celul─â sau ├«ntr-un organism, a unui cromozom dintr-o pereche.

Monocit dex online | sinonim

Monocit definitie

Intrare: monocit
monocit─â
monocit substantiv neutru