Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru monobloc

MONOBL├ôC, (1) adj. invar., (2) monoblocuri, s. n. 1. Adj. invar. Care este constituit dintr-o singur─â pies─â, dintr-o singur─â bucat─â. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc nedemontabil. ÔÇô Din fr. monobloc.
MONOBL├ôC, (1) adj. invar., (2) monoblocuri, s. n. 1. Adj. invar. Care este constituit dintr-o singur─â pies─â, dintr-o singur─â bucat─â. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc nedemontabil. ÔÇô Din fr. monobloc.
MONOBLÓC, monoblocuri, s. n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc, nedemontabil.
monobl├│c1 (-no-bloc) adj. invar.
monobl├│c2 (-no-bloc) s. n., pl. monobl├│curi
monobl├│c adj. invar. (sil. -bloc)
monobl├│c s. n. (sil. -bloc), pl. monobl├│curi
MONOBLÓC adj. invar., s.n. (Dispozitiv, organ de mașină) compus dintr-un bloc care nu se poate demonta. [Cf. fr. monobloc].
MONOBLÓC adj. inv., s. n. (dispozitiv, organ de mașină) dintr-un bloc nedemontabil. (< fr., engl. monobloc)
MONOBLÓC ~uri n. Dispozitiv de mașină constând dintr-un singur bloc (care nu se poate demonta). /<fr. monobloc
monobl├│c adj. inv. Alc─âtuit dintr-o singur─â bucat─â ÔŚŐ ÔÇ×A avut loc ieri la Craiova inaugurarea celui mai mare spital monobloc din ╚Ťara noastr─â cuprinz├ónd 1620 de paturi pentru bolnavi.ÔÇŁ R.l. 14 III 71 p. 7; v. ╚Öi linoplac (din fr., engl. monobloc, rus. monoblok, germ. Monoblock; DMN 1970, FC I 139; DTP; DN ÔÇô alt sens, DEX, DN3)

Monobloc dex online | sinonim

Monobloc definitie

Intrare: monobloc
monobloc substantiv neutru
  • silabisire: -bloc