monastic definitie

12 definiții pentru monastic

MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din fr. monastique.
MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din fr. monastique.
MONÁSTIC, -Ă, monastici, -e, adj. (Învechit) Mănăstiresc, călugăresc. Edificiu monastic. ODOBESCU, S. I 442.
monástic adj. m., pl. monástici; f. monástică, pl. monástice
monástic adj. m., pl. monástici; f. sg. monástică, pl. monástice
MONÁSTIC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, monahal, monahicesc.
MONÁSTIC, -Ă adj. Mănăstiresc. ♦ Monahal. [< fr. monastique].
MONÁSTIC, -Ă adj. mănăstiresc. ◊ propriu călugărilor. (< fr. monastique)
MONÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de mănăstire; referitor la mănăstire; mănăstiresc. 2) Care ține de călugări; propriu călugărilor; călugăresc. /<fr. monastique
monastic a. relativ la călugări: vieață monastică.
*monástic, -ă adj. (vgr. monastikós). Mînăstiresc, monahal, călugăresc.
monastic adj. v. CĂLUGĂRESC. MĂNĂSTIRESC. MONAHAL. MONAHICESC.

monastic dex

Intrare: monastic
monastic adjectiv