Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru monarhie

MONARH├ŹE, monarhii, s. f. 1. Form─â de guvern─âm├ónt ├«n care puterea suprem─â ├«n stat apar╚Ťine monarhului (rege, ├«mp─ârat, ╚Ťar, ╚Öah, emir etc.) ╚Öi se transmite de obicei ereditar. ÔŚŐ Monarhie absolut─â = form─â de conducere a statului bazat─â pe puterea nelimitat─â a monarhului. Monarhie constitu╚Ťional─â = form─â de conducere a statului monarhic ├«n care prerogativele monarhului sunt limitate prin constitu╚Ťie. 2. Stat care are ca form─â de guvern─âm├ónt monarhia (1). ÔÇô Din ngr. monarh├şa, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie.
MONARH├ŹE, monarhii, s. f. 1. Form─â de guvern─âm├ónt ├«n care puterea suprem─â apar╚Ťine unei singure persoane (rege, ├«mp─ârat, ╚Ťar, ╚Öah etc.) ╚Öi se transmite de obicei ereditar. ÔŚŐ Monarhie absolut─â = form─â de conducere a statului bazat─â pe puterea nelimitat─â a monarhului. Monarhie constitu╚Ťional─â = form─â de conducere a statului monarhic ├«n care prerogativele monarhului sunt limitate prin constitu╚Ťie. 2. Stat care are ca form─â de guvern─âm├ónt monarhia (1). ÔÇô Din ngr. monarh├şa, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie.
MONARH├ŹE, monarhii, s. f. Form─â de conducere a statului, de obicei ereditar─â, ├«n care puterea suprem─â apar╚Ťine monarhului; statul cu o astfel de form─â de conducere. V. regat. De-ar fi monarhia c├«t de bun─â, Cu vreme se mut─â ├«n despo╚Ťie. BUDAI-DELEANU, ╚Ü. 360. Monarhie absolut─â = monarhie bazat─â pe puterea nelimitat─â a monarhului, desconsider├«nd drepturile poporului. Monarhie constitu╚Ťional─â = monarhie ├«n care prerogativele monarhului s├«nt limitate prin constitu╚Ťie.
monarh├şe s. f., art. monarh├şa, g.-d. art. monarh├şei; pl. monarh├şi, art. monarh├şile
monarh├şe s. f., art. monarh├şa, g.-d. art. monarh├şei; pl. monarh├şi, art. monarh├şile
MONARH├ŹE s. (POL.) 1. (fig.) coroan─â. (~ Suediei.) 2. regat, (├«nv.) cr─âie, cr─âime. (Republic─â ╚Öi ~.) 3. regalitate. (~ a fost abolit─â ├«n...)
MONARH├ŹE s.f. Form─â de guvern─âm├ónt ├«n care puterea suprem─â ├«n stat apar╚Ťine monarhului ╚Öi se transmite ereditar. V. regat. ÔÖŽ Stat cu o astfel de form─â de guvern─âm├ónt. [Gen. -iei. / < lat., gr. monarchia < gr. monos ÔÇô singur, arche ÔÇô conducere].
MONARH├ŹE s. f. 1. form─â de guvernare ├«n care puterea suprem─â ├«n stat apar╚Ťine monarhului ╚Öi se transmite ereditar. 2. stat monarhic. (< ngr. monarhia, lat. mo-narchia, germ. Monarchie, fr. monarchie)
MONARH├ŹE ~i f. 1) Form─â de guvern─âm├ónt ├«n care puterea politic─â suprem─â apar╚Ťine unui monarh; regalitate; regalism. 2) Stat guvernat de un monarh; regat. /<ngr. monarhia, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie
monarhie f. 1. guvernul unui Stat condus de un singur cap; 2. Stat guvernat de un monarh; monarhie constitu╚Ťional─â, ├«n care puterea e ├«mp─âr╚Ťit─â ├«ntre suveran ╚Öi corpurile legiuitoare, ca ├«n Rom├ónia; monarhie absolut─â, ├«n care suveranul e st─âp├ón f─âr─â control, cum era ├«n Rusia.
*monarh├şe f. (vgr. monarhia). Guvernu une─ş ╚Ť─âr─ş conduse de un monarh. ╚Üar─â guvernat─â de un monarh: Rom├ónia e o monarhie. Monarhie absolut─â, ace─şa ├«n care suveranu nu poate fi controlat de nimenea. Monarhie constitu╚Ťional─â, ├«n care puterea e ├«mp─âr╚Ťit─â ├«ntre suveran ╚Öi parlament.
MONARHIE s. (POLITICĂ) 1. (fig.) coroană. (~ Suediei.) 2. regat, (înv.) crăie, crăime. (Republică și ~.) 3. regalitate. (~ a fost abolită.)

Monarhie dex online | sinonim

Monarhie definitie

Intrare: monarhie
monarhie substantiv feminin