Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru monarc

MONÁRC s. m. v. monarh.
MON├üRH, monarhi, s. m. Conduc─âtor suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (├«nv.) mon├írc s. m.] ÔÇô Din ngr. mon├írhis, germ. Monarch.
MONÁRC s. m. v. monarh.
MON├üRH, monarhi, s. m. Conduc─âtor suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (├«nv.) mon├írc s. m.] ÔÇô Din ngr. mon├írhis, germ. Monarch.
MONÁRC s. m. v. monarh.
MON├üRH, monarhi, s. m. Conduc─âtor suprem (rege, ├«mp─ârat etc.) al unei monarhii; suveran. Un Ludovic e mai ├«nt├«i monarh, ╚Öi numai ├«n urm─â francez. CAMIL PETRESCU, T. II 385. ÔŚŐ (Poetic; ├«n forma monarc) O dormi, odormi ├«n pace printre f─âclii o mie... ├«n mausoleu-╚Ťi m├«ndru, al cerurilor arc, Tu adorat ╚Öi dulce al nop╚Ťilor monarh. EMINESCU, O. I 69. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) mon├írc s. m.
monárh s. m., pl. monárhi
monárh s. m., pl. monárhi[1]
MONÁRH s. (POL.) 1. v. rege. 2. v. domnitor.[1]
MONÁRC s.m. v. monarh.
MONÁRH s.m. Conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. [Var. monarc s.m. / < fr. monarque, gr. monarchos].
MONÁRH s. m. conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. (< ngr. monarhis, germ. Monarch)
mon├írh (mon├írhi), s. m. ÔÇô Suveran. Mgr. ╬╝¤î╬Ż╬▒¤ü¤ç╬┐¤é, par╚Ťial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; G├íldi 211), ╚Öi apoi din fr. monarque. ÔÇô Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (├«nv., a domni); monarhie, s. f., din mgr. ╬╝╬┐╬Ż╬▒¤ü¤ç╬»╬▒; monarhin─â, s. f. (├«nv., regin─â, suveran─â), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s. n., din fr. monarchisme; monarhist, s. m., din fr. monarchiste.
MON├üRH ~i m. Conduc─âtor absolut al unei ╚Ť─âri; rig─â; rege; suveran; ├«mp─ârat. /<ngr. mon├írhis, germ. Monarch[1]
monarh m. 1. capul unei monarhii; 2. fig. Domn: al nop╚Ťilor monarh (luna) EM.
*mon├írh m. (vgr. m├│narhos ╚Öi mon├írhes, d. m├│nos, singur ╚Öi ├írho, domnesc). Suveran (├«mp─ârat, rege sa┼ş principe).
MONARH s. (POLITIC─é) 1. rege, suveran, (pop.) crai, (├«nv.) rig─â. (~ul Suediei.) 2. c├«rmuitor, conduc─âtor, domn, domnitor, st─âp├«nitor, suveran, vod─â, voievod, (ast─âzi rar) st─âp├«n, (├«nv. ╚Öi pop.) obl─âduitor, (├«nv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, oc├«rmuitor, purt─âtor, vl─âdic─â, (fig.) c├«rmaci. (╚śtefan cel Mare, marele ~ al Moldovei.)

Monarc dex online | sinonim

Monarc definitie

Intrare: monarh
monarh substantiv masculin
monarc