Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

6 defini╚Ťii pentru monandr─â

MON├üNDR─é, monandre, adj. (Bot.; despre flori) Care are o singur─â stamin─â. ÔÇô Din fr. monandre.
MON├üNDR─é, monandre, adj. (Bot.; despre flori) Care are o singur─â stamin─â. ÔÇô Din fr. monandre.
monándră adj. f., pl. monándre
MONÁNDRĂ adj.f. (Despre flori) Cu o singură stamină. [< fr. monandre].
MONÁNDRĂ adj. (despre flori) cu o singură stamină. (< fr. monandre)
MON-, v. MONO-. Ôľí ~acant (v. -acant), adj., cu un singur ghimpe; ~adelf (v. -adelf), adj., cu staminele reunite ├«ntr-un singur m─ânunchi; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) care are doar o singur─â stamin─â; ~odont (v. -odont), adj., prev─âzut cu un singur dinte; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., monopsie*; ~oic (v. -oic), adj., care are flori unisexuate, at├«t mascule, c├«t ╚Öi femele, dispuse pe aceea╚Öi tulpin─â; ~opsie (v. -opsie), s. f., malforma╚Ťie congenital─â caracterizat─â prin prezen╚Ťa unui singur ochi; sin. monoftalmie; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., malforma╚Ťie genital─â, const├«nd ├«n prezen╚Ťa unui singur testicul.

Monandr─â dex online | sinonim

Monandr─â definitie

Intrare: monandr─â
monandr─â adjectiv feminin
Intrare: monandru
monandru