Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru monahism

MONAH├ŹSM s. n. 1. Stare, via╚Ť─â, calitate de monah; c─âlug─ârie, monahie1. 2. Institu╚Ťia c─âlug─âriei. ÔÇô Monah + suf. -ism.
MONAH├ŹSM s. n. 1. Stare, via╚Ť─â, calitate de monah; c─âlug─ârie, monahie1. 2. Institu╚Ťia c─âlug─âriei. ÔÇô Monah + suf. -ism.
MONAH├ŹSM s. n. Starea, via╚Ťa, calitatea de monah.
monah├şsm s. n.
monah├şsm s. n.
MONAH├ŹSM s. v. c─âlug─ârie.
MONAH├ŹSM s.n. Starea, via╚Ťa, calitatea de monah. ÔÖŽ Institu╚Ťia c─âlug─âriei. [< fr. monachisme, dup─â monah].
MONAH├ŹSM s. n. 1. starea, via╚Ťa de monah. 2. institu╚Ťia c─âlug─âriei. (< fr. monachisme)
MONAH├ŹSM n. Stare de monah. /monah + suf. ~ism
*monah├şzm n. (d. monah). Starea de monah, c─âlug─ârie, institu╚Ťiunea c─âlug─ârii─ş: secolu IV a fost etatea de aur a monahizmulu─ş.
MONAHISM s. (BIS.) c─âlug─ârie, (rar) monahie.
monah├şsm s. n. 1. Stil de via╚Ť─â evanghelic─â consacrat─â rug─âciunii, contempla╚Ťiei ╚Öi ascezei, ├«n retragere de lume ╚Öi ├«n deplin─â ascultare fa╚Ť─â de un p─ârinte duhovnicesc; c─âlug─ârie. ÔŚŐ Monahism eremitic (sau anahoretic) = form─â de monahism practicat─â prin retragerea total─â, solitar─â de lume, ├«n chilii individuale numite schituri sau ermitaje, pentru practicarea ascezei ╚Öi poc─âin╚Ťei. ÔŚŐ Monahism chinoval (sau cenobitic) = via╚Ť─â comunitar─â organizat─â ├«ntr-o m-re. 2. Institu╚Ťia c─âlug─âriei. ÔÇô Din monah + suf. -ism.

Monahism dex online | sinonim

Monahism definitie

Intrare: monahism
monahism substantiv neutru