monahism definitie

12 definiții pentru monahism

MONAHÍSM s. n. 1. Stare, viață, calitate de monah; călugărie, monahie1. 2. Instituția călugăriei. – Monah + suf. -ism.
MONAHÍSM s. n. 1. Stare, viață, calitate de monah; călugărie, monahie1. 2. Instituția călugăriei. – Monah + suf. -ism.
MONAHÍSM s. n. Starea, viața, calitatea de monah.
monahísm s. n.
monahísm s. n.
MONAHÍSM s. v. călugărie.
MONAHÍSM s.n. Starea, viața, calitatea de monah. ♦ Instituția călugăriei. [< fr. monachisme, după monah].
MONAHÍSM s. n. 1. starea, viața de monah. 2. instituția călugăriei. (< fr. monachisme)
MONAHÍSM n. Stare de monah. /monah + suf. ~ism
*monahízm n. (d. monah). Starea de monah, călugărie, instituțiunea călugăriiĭ: secolu IV a fost etatea de aur a monahizmuluĭ.
MONAHISM s. (BIS.) călugărie, (rar) monahie.
monahísm s. n. 1. Stil de viață evanghelică consacrată rugăciunii, contemplației și ascezei, în retragere de lume și în deplină ascultare față de un părinte duhovnicesc; călugărie. ◊ Monahism eremitic (sau anahoretic) = formă de monahism practicată prin retragerea totală, solitară de lume, în chilii individuale numite schituri sau ermitaje, pentru practicarea ascezei și pocăinței. ◊ Monahism chinoval (sau cenobitic) = viață comunitară organizată într-o m-re. 2. Instituția călugăriei. – Din monah + suf. -ism.

monahism dex

Intrare: monahism
monahism substantiv neutru