MONAHICÉSC, -EÁSCĂ, monahicești, adj. Monahal. – Monah + suf. -icesc.

MONAHICÉSC, -EÁSCĂ, monahicești, adj. Monahal. – Monah + suf. -icesc.

MONAHICÉSC, -EÁSCĂ, monahicești, adj. Monahal, călugăresc. Știa să mănînce și să beie bine, după monahiceasca rînduială. SADOVEANU, Z. C. 260. Să examinăm primul punt... consultînd regulile monahicești. ODOBESCU, S. II 31.

monahicésc (rar) adj. m., f. monahiceáscă; pl. m. și f. monahicéști

monahicésc adj. m., f. monahiceáscă; pl. m. și f. monahicéști

MONAHICÉSC adj. 1. v. călugăresc. 2. călugăresc, mănăstiresc, monahal, (livr.) claustral. (Viață ~.)

MONAHICESC adj. (BIS.) 1. călugăresc, mănăstiresc, monahal, (înv.) îngeresc, monahic, monastic. (Cinul ~.) 2. călugăresc, mănăstiresc, monahal, (livr.) claustral. (Viață ~.)