MONAHÁL, -Ă, monahali, -e, adj. Care aparține monahului, specific monahului sau vieții de monah; călugăresc, monahicesc. – Monah + suf. -al.

MONAHÁL, -Ă, monahali, -e, adj. Care aparține monahului, specific monahului sau vieții de monah; călugăresc, monahicesc. – Monah + suf. -al.

MONAHÁL, -Ă, monahali, -e, adj. Călugăresc. O, tristeți ale psihologiei monahale! GALACTION, O. I 61.

monahál adj. m., pl. monaháli; f. monahálă, pl. monahále

monahál adj. m., pl. monaháli; f. sg. monahálă, pl. monahále

MONAHÁL adj. 1. v. călugăresc. 2. călugăresc, mănăstiresc, monahicesc, (livr.) claustral. (Duce o viață ~.)

MONAHÁL, -Ă adj. Călugăresc; monastic. [< monah + -al, cf. fr. monacal].

MONAHÁL, -Ă adj. de monah; călugăresc. (după fr. monacal)

MONAHÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de monahi; propriu monahilor; călugăresc. /monah + suf. ~al

monahal a. călugăresc.

*monahál, -ă adj. (lat. monachalis îld. monáchicus, d. vgr. monahikós. Cp. cu central, îld. centric). Călugăresc, monastic.

MONAHAL adj. (BIS.) 1. călugăresc, mănăstiresc, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahic, monastic. (Cinul ~.) 2. călugăresc, mănăstiresc, monahicesc, (livr.) claustral. (Duce o viață ~.)