monadă definitie

10 definiții pentru monadă

MONÁDĂ, monade, s. f. 1. (Fil.) Termen (folosit de Leibniz) pentru a desemna singura substanță adevărată, ca entitate spirituală, fără întindere spațială, capabilă de percepții și tendințe, dar fără legătură cu celelalte. 2. Organism inferior, microscopic, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. – Din fr. monade, germ. Monade.
MONÁDĂ, monade, s. f. 1. Termen (folosit în filozofia lui Leibniz) pentru a desemna cea mai simplă unitate indivizibilă din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism inferior, microscopic, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. – Din fr. monade, germ. Monade.
MONÁDĂ, monade, s. f. 1. (Fil.) Termen folosit în filozofia premarxistă pentru desemnarea celei mai simple unități indivizibile. Leibniz... găsea că absolut certă e existența substanței active, a monadelor adică, un fel de mici suflete din care ar fi făcută lumea. CAMIL PETRESCU, U. N. 86. 2. Organism inferior, microscopic, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple; protozoar, infuzor.
monádă s. f., g.-d. art. monádei; pl. monáde
monádă s. f., g.-d. art. monádei; pl. monáde
MONÁDĂ s.f. 1. Termen folosit de diverși filozofi pentru desemnarea celei mai simple unități indivizibile materiale sau spirituale din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. [Cf. fr. monade, germ. Monade < gr. monas – unitate].
MONÁDĂ s. f. 1. (la unii filozofi) unitate indivizibilă materială sau spirituală din care ar fi alcătuită lumea; (la Leibniz) substanță spirituală independentă, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în univers. 2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. (< fr. monade, germ. Monade)
MONÁDĂ ~e f. (în concepția diverșilor filozofi) Unitate indivizibilă, materială sau spirituală, din care este alcătuită lumea. /<fr. monade, germ. Monade
monadă f. 1. Filoz. unitate perfectă, substanță simplă care e elementul a tot ce există; 2. Zool. specie de infuzoriu.
*monádă f., pl. e (vgr. monas, -ádos, d. mónos, singur. Cp. cu unitate, birlic). Fil. În sistema luĭ Leibniz, substanță simplă, activă și indivizibilă din care-s compuse toate ființele. Zool. Animalcul microscopic, cea maĭ simplă ființă animală.

monadă dex

Intrare: monadă
monadă substantiv feminin