MOMIȚÓI, momițoi, s. m. (Reg.) Augmentativ al lui momiță2; masculul maimuței. – Momiță2 + suf. -oi.

MOMIȚÓI, momițoi, s. m. (Reg.) Augmentativ al lui momiță; masculul maimuței. – Momiță3 + suf. -oi.

MOMIȚÓI s. m. v. maimuțoi.

momițói (maimuțoi) (reg.) s. m., pl. momițói, art. momițóii

momițói s. m., pl. momițói, art. momițóii

maĭmuțóĭ m., pl. tot așa. Vest. Masculu maĭmuțeĭ. Fig. Om foarte urît. – În est momițoĭ și ob. monițoĭ.

momițóĭ, V. maĭmuțoĭ.