momentaneu definitie

19 definiții pentru momentaneu

MOMENTÁN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează un moment sau puțin timp; temporar, trecător. ♦ (Gram.; despre verbe și timpuri verbale) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 2. Care se referă la momentul de față; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecât; în clipa de față; pentru un moment. [Var.: momentanéu, -ée adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan.
MOMENTANÉU, -ÉE adj. v. momentan.
MOMENTÁN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează un moment sau puțin timp; temporar, trecător. ♦ (Gram.; despre verbe și timpuri verbale) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 2. Care este din momentul de față; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecât; în clipa de față. [Var.: momentanéu, -ée adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan.
MOMENTANÉU, -ÉE adj. v. momentan.
MOMENTÁN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează numai un moment, care trece repede, de moment, trecător. Acțiune momentană, cm Folosindu-se de momentana teroare a infanteriei moldovene... turcii ne atacară acum în ordine conică, HASDEU, I. V. 149. 2. Din momentul de față, de acum. Fu cuprins de o bucurie copilărească la gindul acestei eliberări momentane. C. PETRESCU, A. 390. ♦ (Adverbial) Chiar acum, în clipa de față.
momentán adj. m., pl. momentáni; f. momentánă, pl. momentáne
momentán adj. m., pl. momentáni; f. sg. momentánă, pl. momentáne
MOMENTÁN adj. v. actual, contemporan, curent, prezent.
MOMENTÁN adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adv. v. acum. 3. adj. v. instantaneu.
MOMENTÁN adv. v. curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede.
MOMENTÁN, -Ă adj. 1. De o clipă; de moment, trecător. ♦ adv. Numaidecât, imediat. 2. Actual, de față. [Cf. fr. momentané, lat. momentaneus].
MOMENTÁN, -Ă adj. 1. de o clipă; de moment, trecător. ◊ (despre verbe și timpuri verbale) care exprimă o acțiune de scurtă durată. ◊ (adv.) numaidecât, imediat. 2. actual, de față. ◊ (adv.) actualmente; acum. (< lat. momentaneus, fr. momentané, germ. momentan)
MOMENTÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care durează un moment; cu durată de moment. 2) Care are loc în momentul de față. /<lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentane, germ. momentan
momentan a. care durează numai un moment. ║ adv. pentru moment, deocamdată.
*momentán, -ă adj. (fr. momentané, d. lat. momentáneus. Cp. cu spontaneŭ). Care nu durează de cît un moment: sforțare momentană. Adv. De-o-cam-dată, pentru un moment, în timpu de față: momentan n’am timp. Instantaneŭ, imediat, la moment: a căzut momentan.
momentan adj. v. ACTUAL. CONTEMPORAN. CURENT. PREZENT.
MOMENTAN adj., adv. 1. adj. provizoriu, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 2. adv. acum, deocamdată, (prin Mold.) deodată. (~ nu am timp de nimic altceva.) 3. adj. instantaneu. (Reacție ~.)
momentan adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE.
MOMENTÁN, -Ă adj. (cf. fr. momentane, lat. momentaneus): în sintagmele aspect momentan, interjecție momentană, timp momentan și verb momentan (v.).

momentaneu dex

Intrare: momentan
momentaneu
momentan adjectiv