MOMÂRLÁN1, momârlani, s. m. (Reg.) 1. Om prost, necioplit, bădăran. 2. Numele unui dans popular. ◊ (În construcția) De-a momârlanul = numele unui joc de copii. – Cf. mârlan, modârlan.

MOMÂRLÁN2, momârlane, s. n. (Reg.) 1. Moviliță de pământ făcută de râme. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Cf. momâie.

MOMÂRLÁN1, momârlani, s. m. (Reg.) 1. Om prost, necioplit, bădăran. 2. Numele unui dans popular. ◊ (În construcția) De-a momârlanul = numele unui joc de copii. – Et. nec. Cf. mârlan, modârlan.

MOMÂRLÁN2, momârlane, s. n. (Reg.) 1. Moviliță de pământ făcută de râme. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Et. nec. Cf. momâie.

momârlán s. m., pl. momârláni

momârlán s. n., pl. momârláne

momârlán2, momârláni, s.m. (reg.) muntean, țăran de la munte.

momîrlán, -că s. (din răd. mom- ca și’n mod-, bod-, cĭoc-, pop- și țopîrlan. Tot de aci și momic, mîrlan ș. a.) Iron. Muntean, țăran de la munte, porecla locuitorilor de pin țara Hațeguluĭ și a unora din Banat (V. cojan). Mold. sud. S. n., pl. e. Bichĭ. Moviliță de pămînt făcută de rîme ș. a. (dar nu moșoroĭ): nu da coasa pin momîrlane. Cĭuhă, semn provizoriŭ în semănăturĭ. V. momîĭe.

momârlán, momârlani, s.m. – Om prost, necioplit, bădăran, nătărău: „Nu te-am făcut cu țiganii, / Te-am făcut cu momârlanii” (Ștețco, 1990: 4). – Et. nec., cf. mârlan, modârlan (DEX, MDA).

momârlán, -i, s.m. – Om prost, necioplit, bădăran, nătărău: „Nu te-am făcut cu țiganii, / Te-am făcut cu momârlanii” (Ștețco 1990: 4). – Cf. mârlan, țopârlan (MDA).