molitfelnic definitie

17 definiții pentru molitfelnic

MOLITFÉLNIC s. n. v. molitvelnic.
MOLITVÉLNIC, molitvelnice, s. n. Carte de ritual ortodox, care cuprinde o serie de rugăciuni. [Var.: molitvénic, molitfélnic s. n.] – Din sl. molitvĭnikŭ.
MOLITVÉNIC s. n. v. molitvelnic.
MOLITFÉLNIC s. n. v. molitvelnic.
MOLITVÉLNIC, molitvelnice, s. n. Carte de ritual ortodox, care cuprinde o serie de rugăciuni. [Var.: molitvénic, molitfélnic s. n.] – Din sl. molitvĭnikŭ.
MOLITVÉNIC s. n. v. molitvelnic.
MOLITFÉLNIC s. n. v. molitvelnic.
MOLITVÉLNIC, molitvelnice, s. n. (Și în forma molitfelnic) Carte de rugăciuni în cultul bisericii creștine ortodoxe. Mă reped devale la chilie să iau molitfelnicul. GALACTION, O. I 253. Cere-n grab-un molitfelnic și începe a-l citi. PANN, P. V. I 65. – Variantă: molitfélnic s. n.
molitvélnic s. n., pl. molitvélnice
molitvélnic s. n., pl. molitvélnice
MOLITVÉLNIC s. (BIS.) (rar) rugăciunar, trebnic, (înv.) evhologhion.
MOLITVÉLNIC ~ce n. Carte de rugăciuni. /<sl. molitviniku
molitfelnic n. carte de rugăciuni. [Serb. MOLITVENIK].
moliftélnic și (vechĭ) molitvélnic n., pl. e (vsl. molĭtvínikŭ, bg. sîrb. molitvenik). Carte care cuprinde molifte și alte rugăcĭunĭ (botezurĭ, aghezme) pe care le citește preutu în popor. – Sin. cu efhologhiŭ.
MOLITVELNIC s. (BIS.) (rar) rugăciunar, trebnic, (înv.) evhologhion.
MOLITVÉLNIC (MOLITVÉNIC, MOLITFÉLNIC) (< sl.) s. n. (În ritualul ortodox) Carte în care sunt cuprinse orânduielile și rugăciunile prescrise pentru conferirea sfintelor taine și a altor rânduieli bisericești, de sfințire și de binefacere; trebnic. Cel mai vechi m. cunoscut în Țările Române este cel tipărit la Târgoviște în 1545 de Dimitrie Liubcevici. În 1568, Coresi a tipărit „Molitvenicul rumânesc”, ca anexă a „Cazaniei”.
molitvélnic, molitvelnice s. n. Carte bisericească de slujbă pentru preot, cuprinzând rânduiala sfintelor Taine și a ierurgiilor bisericești, precum și rugăciuni și slujbe pentru diferite momente, obiecte și trebuințe din viața creștinului și a bisericii; evhologhiu, trebnic. [Var. moliftélnic, molitfélnic s. n.] – Din sl. molitvinikŭ.

molitfelnic dex

Intrare: molitvelnic
molitfelnic
molitvenic
molitvelnic substantiv neutru