moliciune definitie

11 definiții pentru moliciune

MOLICIÚNE, moliciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi moale sau mlădios; flexibilitate; p. ext. obiect care are această însușire. 2. Lipsă de vigoare, de putere; stare de moleșeală, de sfârșeală; lipsă de perseverență, de hotărâre; p. ext. viață ușuratică. 3. Intensitate scăzută (a sunetelor); delicatețe, grație, dulceață. 4. Stare de calm; destindere. – Moale + suf. -iciune.
MOLICIÚNE, moliciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi moale sau mlădios; flexibilitate; p. ext. obiect care are această însușire. 2. Lipsă de vigoare, de putere; stare de moleșeală, de sfârșeală; lipsă de perseverență, de hotărâre; p. ext. viață ușuratică. 3. Intensitate scăzută (a sunetelor); delicatețe, grație, dulceață. 4. Stare de calm; destindere. – Moale + suf. -iciune.
MOLICIÚNE, moliciuni, s. f. I. 1. Lipsă de vioiciune, de sprinteneală; trîndăveală, trîndăvie, lene. Turcul tresărise deodată din moliciunea și încetineala lui. SADOVEANU, O. VII 9. Scrierile unuia... vor respira energie, sănătate, ale altuia moliciune, tânjire. GHEREA, ST. CR. II 23. E necuviincios lucru, în vreme ce erau în siguranță fără dușmani de nicăiri, de a-și petrece vara închiși în tabără, topindu-se în moliciune. BĂLCESCU, O. II 218. ♦ Viață ușuratică. Și cînd atâția oameni se dau la moliciune, Sub jugul unei mîndre ca robii lănțuiți. BOLINTINEANU, O. 203. 2. Slăbiciune, toropeală, sfîrșeală, moleșeală. Toropirea și moliciunea pe care o lasă în organismele plăpînde o violentă zguduire de nervi. VLAHUȚĂ, la TDRG. Îl apucă o moliciune, de nu putea sta în sus. ISPIRESCU, L. 382. 3. (Rar) Calm. Peste toate-o moliciune... se lasă de sus. VLAHUȚĂ, la TDRG.II. 1. Însușirea de a fi moale, mlădios; flexibilitate. Moliciunea cerii. ▭ Gîndul i se oprise la... moliciunea firelor lungi de iarbă. ARDELEANU, D. 175. 2. Delicatețe, grație, dulceață. Moliciunea vocii.
moliciúne s. f., g.-d. art. moliciúnii; pl. moliciúni
moliciúne s. f., g.-d. art. moliciúnii; pl. moliciúni
MOLICIÚNE s. (rar) molătate. (~ unui covor.)
MOLICIÚNE ~i f. 1) Stare de slăbire a forței fizice însoțită de somnolență; moleșeală. 2) Fel de a fi al celui moale de caracter. 3) Stare de calm (mai puțin încordată); destindere; relaxare. /moale + suf. ~iciune
moliciune f. 1. calitatea celui moale; 2. lipsă de putere: moliciune de caracter; 3. calitatea celui delicat și grațios; moliciunea penelului, stilului; 4. vieață [!] efeminată, indolență: a trăi în moliciune.
molicĭúne f. (lat. *mollítio, -ónis, acțiunea de a muĭa, d. mollitus, part. d. mollire, a muĭa. V. moĭ). Calitatea de a fi moale: molicĭunea ceriĭ. Fig. Lipsă de energie: molicĭunea unuĭ caracter. Vĭață moleșită, indolență: a trăi în molicĭune. – Și molăcĭune (Mold. vechĭ) și molătate (Rar).
MOLICIUNE s. (rar) molătate. (~ unui covor.)
MOLICIUNE. Subst. Moliciune, slăbiciune, debilitate, debilitare, moleșeală, moleșire, toropeală, toropire, sfîrșeală; somnolență, somnoroșie (rar), somnie (rar), aromeală, aromire, ațipeală, ațipire, adormire. Slăbiciune, slăbire, anemie, astenie, oboseală, obosire (rar), istoveală, istovire, epuizare, extenuare, sleire (fig.), secătuire. Inerție (fig.), inactivitate, inacțiune (rar), nelucrare (înv.), pasivitate, apatie, indiferență, impasibilitate, indolență, delăsare. Adj. Molatic, torpid (livr.), moleșit, slăbit, toropit, sfîrșit; bleg, molîu, molălău (reg.), lălîu; somnoros, somnolent, aromit (rar), adormit. Slăbit, slab, vlăguit, fără vlagă, anemic (fig.), anemiat, astenic, istovit, obosit, epuizat, extenuat, frînt (fig.), sleit (fig.), secătuit, slab de-l suflă vîntul; plăpînd, firav, slăbuț (dim.), slăbănog, debil, debilitat. Inert, pasiv, inactiv, apatic, indiferent, indolent, delăsător. Moleșitor, toropitor, amețitor, obositor, vlăgui-tor, istovitor, extenuant, ostenitor. Vb. A fi moleșit (toropit, sfîrșit), a fi (a sta, a ședea, a umbla) ca o curcă plouată. A se moleși, a se blești (reg.), a se blegi, a se bleojdi (pop. și fam.), a slăbi, a se sfîrși, a amorți (fig.), a se anemia, a se debilita, a se istovi, a se epuiza, a se extenua, a se usca (fig.). A moleși, a blești (reg.); a toropi, a obosi, a epuiza, a osteni, a istovi, a anemia, a debilita, a vlăgui, a secătui, a slei (fig.), a extenua. Adv. Fără vlagă, fără puteri. (În mod) anemic. Cu moliciune, cu apatie, cu indiferență. Ca o curcă beată (plouată). V. inactivitate, indolență, încetineală, lene, oboseală, somn.

moliciune dex

Intrare: moliciune
moliciune substantiv feminin