Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru molibden

MOLIBD├ëN s. n. Metal de culoare alb─â-argintie, lucios ╚Öi maleabil, inoxidabil la temperatura obi╚Önuit─â, folosit la fabricarea unor o╚Ťeluri speciale. [Acc. ╚Öi: mol├şbden] ÔÇô Din fr. molybd├Ęne.
MOLIBD├ëN s. n. Metal de culoare alb─â-argintie, lucios ╚Öi maleabil, inoxidabil la temperatura obi╚Önuit─â, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea unor o╚Ťeluri speciale. ÔÇô Din fr. molybd├Ęne.
MOLIBD├ëN s. n. Element chimic av├«nd caracter metalic, dur, de culoare alb-argintie, inoxidabil la temperatura obi╚Önuit─â ╚Öi neatacabil de ap─â, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n industrie, ├«ndeosebi pentru fabricarea o╚Ťelurilor speciale ╚Öi a filamentelor unor becuri electrice, iar ├«n laboratoare pentru prepararea unor reactive.
!molibd├ęn/ mol├şbden s. n.; simb. Mo
molibd├ęn s. n., simb. Mo
MOLIBD├ëN s.n. Metal foarte dur alb-argintiu, asem─ân─âtor cu fierul, folosit la fabricarea unor o╚Ťeluri speciale. [< fr. molybd├Ęne, cf. gr. molybdos ÔÇô plumb].
MOLIBD├ëN s. n. metal foarte dur, alb-argintiu, asem─ân─âtor cu fierul, la elaborarea o╚Ťelurilor speciale ╚Öi a altor aliaje. (< fr. molybd├Ęne)
MOLIBD├ëN n. Metal dur, de culoare alb─â-cenu╚Öie lucioas─â, rezistent la coroziune, folosit la fabricarea o╚Ťelurilor speciale. /<fr. molybdene
*molibd├ęn n. (fr. molybd├Ęne, d. vgr. mol├Żbdaina, v├«n─â de argint amestecat─â cu plumb, d. m├│lybdos, plumb, nume aplicat molibdenulu─ş de Hielm, care l-a descoperit la 1782). Chim. Metal tetravalent alb ca argintu, sf─âr─âmic─şos ╚Öi aproape infuzibil. Are o greutate atomic─â de 96.
Mo, simbol chimic pentru molibden.
MOL├ŹBDEN (< fr. {i}; {s} lat. molybdaenum ÔÇ×bucat─â de plumbÔÇŁ) s. n. Element chimic (Mo; nr. at. 42, m. at. 95,94, gr. sp. 10,2, p. t. 2.620┬░C); metal alb-cenu╚Öiu, lucios. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â sub form─â de sulfur─â (molibdenit) ╚Öi de molibda╚Ťi. Formeaz─â combina╚Ťii stabile ├«n treapta de valen╚Ť─â 6. Se ob╚Ťine ├«n cuptorul electric, prin pr─âjirea sulfurii ╚Öi reducerea oxidului format. Este ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea unor o╚Ťeluri speciale. A fost descoperit (1778) de C.W. Schelle ╚Öi izolat (1782) de P.J. Hjelm, iar metalul pur a fost ob╚Ťinut de J.J. Berzelius.

Molibden dex online | sinonim

Molibden definitie

Intrare: molibden
Mo simbol
molibden substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: molibd'en, mol'ibden