Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru molf─âitur─â

MOLF─éIT├ÜR─é, molf─âituri, s. f. (Rar) Molf─âit. [Pr.: -f─â-i-] ÔÇô Molf─âi + suf. -tur─â.
MOLF─éIT├ÜR─é, molf─âituri, s. f. Molf─âit. [Pr.: -f─â-i-] ÔÇô Molf─âi + suf. -tur─â.
MOLFĂITÚRĂ, molfăituri, s. f. (Rar) Molfăit; mestecătură. Prinzînd a mușca din pine ca o fiară, o sfîrși din cîteva molfăituri. CAMILAR, N. II 240.
molf─âit├║r─â (rar) (-f─â-i-) s. f., g.-d. art. molf─âit├║rii; pl. molf─âit├║ri
molf─âit├║r─â s. f. (sil. -f─â-i-), g.-d. art. molf─âit├║rii; pl. molf─âit├║ri
MOLFĂITÚRĂ s. v. clefăit.
MOLFĂITURĂ s. clefăială, clefăit, molfăială, molfăire, molfăit, plescăială, plescăit. (Mănîncă cu ~i.)

Molf─âitur─â dex online | sinonim

Molf─âitur─â definitie

Intrare: molf─âitur─â
molf─âitur─â substantiv feminin
  • silabisire: -f─â-i-