MOLEȘITÓR, -OÁRE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește, care provoacă moleșeală. ♦ Care predispune la somn. – Moleși + suf. -tor.

MOLEȘITÓR, -OÁRE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește, care provoacă moleșeală. ♦ Care predispune la somn. – Moleși + suf. -tor.

MOLEȘITÓR, -OÁRE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește. O piroteală moleșitoare se alegă de ochii lui. ISPIRESCU, L. 83.

MOLEȘITÓR, -OÁRE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește. – Din moleși + suf. -(i)tor.

moleșitór adj. m., pl. moleșitóri; f. sg. și pl. moleșitoáre

moleșitór adj. m., pl. moleșitóri; f. sg. și pl. moleșitoáre

MOLEȘITÓR adj. v. toropitor.

MOLEȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care moleșește; care provoacă moleșeală. /a (se) moleși + suf. ~tor

MOLEȘITOR adj. toropitor. (O căldură ~.)