MOLDÁV, -Ă, moldavi, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Moldovean. 2. Adj. Moldovenesc. – Din fr. moldave.

MOLDÁV, -Ă, moldavi, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Moldovean. 2. Adj. Moldovenesc. – Din fr. moldave.

MOLDÁV, -Ă, moldavi, -e, adj. (Învechit) Moldovean, moldovenesc. Capul zimbrului moldav țiind în coarnele sale pajura împărătească. NEGRUZZI, S. I 42.

moldáv (înv.) adj. m., s. m., pl. moldávi; adj. f., s. f. moldávă, pl. moldáve

moldáv s. m., adj. m., pl. moldávi; f. sg. moldávă, g.-d. art. moldávei, pl. moldáve

MOLDÁV adj. v. moldovenesc.

MOLDÁV s., adj. v. moldovean.

MOLDÁV¹ ~ă (~i, ~e) înv. Care aparține Moldovei sau populației ei; din Moldova; moldovean. /<fr. moldave

MOLDÁV² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova; moldovean. /<fr. Moldave

moldav adj. v. MOLDOVENESC.

moldav s., adj. v. MOLDOVEAN.