molcomi definitie

2 intrări

36 definiții pentru molcomi

MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [Var.: mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din bg. mŭlkom.
MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.
MÓLCUM, -Ă adj. v. molcom.
MÚLCOM, -Ă adj. v. molcom.
MULCOMÍ vb. IV v. molcomi.
MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [Var.: mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din bg. mŭlkom.
MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.
MÓLCUM, -Ă adj. v. molcom.
MÚLCOM, -Ă adj. v. molcom.
MULCOMÍ vb. IV v. molcomi.
MOLCÓM, -Ă, molcomi, -e, adj. Liniștit, lin, domol, potolit. Plînsetele se-nălțau o dată cu glasul molcom, adînc, al goarnei. CAMILAR, N. I 92. Clara era... molcomă și mlădioasă ca nuferii. GALACTION, O. I 96. Pe molcome vînturi vin tainice cînturi Și glasuri ciudate. IOSIF, P. 80. ◊ (Adverbial) A vîslit cît a putut mai molcom. GALACTION, O. I 152. Trăgea adînc fumul pînă în fundul pieptului, apoi îl slobozea încet afară pufnind molcom cu buzele lui late. BART, E. 347. ◊ Expr. A tăcea molcom = a păstra tăcere completă; a nu sufla o vorbă, a tăcea chitici Soră-sa tăcu molcom, ca o fată cuminte. VLAHUȚĂ, N. 76. Liniștește-te acolo și taci molcom. CREANGĂ, O. A. 123. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) liniștit, nemișcat, cuminte. Nu-l răbda inima să stea molcom. REBREANU, R. I 267. Să șadă acolo molcom. ȘEZ. I 184. – Variante: mólcum, -ă (MIRONESCU, S. A. 61, CREANGĂ, A. 55), múlcom, -ă (REBREANU, R. II 59) adj.
MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma mulcomi) A liniști, a astîmpăra, a potoli, a îmblînzi; a alina. Ei, nu te necăji, nevastă tînără și frumoasă, spuse molcomind-o Goldiș. V. ROM. decembrie 1953, 67. Fata... se mira ce are Cinele, și blîndă ea l-a mulcomit. COȘBUC, P. I 251. I-ar fi putut îmbuna și mulcomi. MARIAN, O. I ◊ Refl. Furia incendiului se mulcomise. REBREANU, R. II 157. – Variantă: mulcomí vb. IV.
MÓLCUM, -Ă adj. v. molcom.
MULCÓM, -Ă adj. v. molcom.
MULCOMÍ vb. IV v. molcomi.
mólcom adj. m., pl. mólcomi; f. mólcomă, pl. mólcome
molcomí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 să molcomeáscă
mólcom adj. m., pl. mólcomi; f. sg. mólcomă, pl. mólcome
molcomí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 sg. și pl. molcomeáscă
MÓLCOM adj. 1. v. încet. 2. v. ușor. 3. v. calm.
MOLCOMÍ vb. v. astâmpăra, calma, domoli, liniști, potoli, smeri, tempera, umili.
MÓLCOM ~ă (~i, ~e) pop. Care a pierdut din intensitate; cu intensitate sau violență redusă; potolit; domol; moderat. /<bulg. mulkom
A MOLCOMÍ ~ésc tranz. pop. A face să se molcomească; a liniști; a potoli; a calma; a domoli; a ogoi. /Din molcom
A SE MOLCOMÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre fenomene ale naturii sau despre manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a deveni molcom; a se domoli; a se liniști; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. 2) (despre ființe) A deveni calm, înfrânându-se; a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. /Din molcom
molcom a. lin, dulce: vânt molcom; fig. cântări molcome respiră (lira) EM. [Vechiu-rom. mâlcom (v. mâlcă) = slav. MOLKOMŬ]. ║ adv. încet: a tace molcom CR.
molcomì v. a alina, a potoli.
mulcom a. și adv. V. molcom.
mî́lcom adv. (vsl. mlŭkomĭ, bg. mŭlkom. V. mîlc). Vechĭ. A tăcea mîlcom, a tăcea de tot, a nu crîcni. – Azĭ în nord mólcom, mólcum (rus. mólkom) múlca și múlcu.
mîlcomésc v. tr. (d. mîlcom). Vechĭ. Liniștesc. V. intr. Tac molcom. V. refl. Mă liniștesc. Azĭ. Nord. Molcomesc și mulcomesc, liniștesc, fac să tacă.
mólcom, V. mîlcom.
múlca, múlcu, și mulcomésc, V. mîlcom, mîlcomesc.
MOLCOM adj. 1. coborît, domol, încet, lin, potolit, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 2. blînd, calm, domol, lin, liniștit, moderat, potolit, ușor. (Vînt ~; ploaie ~.)
molcomi vb. v. ASTÎMPĂRA. CALMA. DOMOLI. LINIȘTI. POTOLI. SMERI. TEMPERA. UMILI.
mólcom, -ă, molcomi, -e, adj., adv. – 1. Liniștit, lin, încet, domol. 2. Pașnic, blând. – Din sl. molkomǔ (Șăineanu); din bg. mǔlkom (Scriban, DEX, MDA).
molcomí, molcomesc, vb. tranz., refl. – 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. 2. A mângâia, a îmbuna. – Din molcom (DEX, MDA).
a tăcea chitic / mâlc / molcom expr. a nu spune nimic.

molcomi dex

Intrare: molcomi
molcomi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
mulcomi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: molcom
molcum
molcom adjectiv
mulcom