MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [Var.: mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din bg. mŭlkom.

MÓLCUM, -Ă adj. v. molcom.

MÚLCOM, -Ă adj. v. molcom.

MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [Var.: mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din bg. mŭlkom.

MÓLCUM, -Ă adj. v. molcom.

MÚLCOM, -Ă adj. v. molcom.

MOLCÓM, -Ă, molcomi, -e, adj. Liniștit, lin, domol, potolit. Plînsetele se-nălțau o dată cu glasul molcom, adînc, al goarnei. CAMILAR, N. I 92. Clara era... molcomă și mlădioasă ca nuferii. GALACTION, O. I 96. Pe molcome vînturi vin tainice cînturi Și glasuri ciudate. IOSIF, P. 80. ◊ (Adverbial) A vîslit cît a putut mai molcom. GALACTION, O. I 152. Trăgea adînc fumul pînă în fundul pieptului, apoi îl slobozea încet afară pufnind molcom cu buzele lui late. BART, E. 347. ◊ Expr. A tăcea molcom = a păstra tăcere completă; a nu sufla o vorbă, a tăcea chitici Soră-sa tăcu molcom, ca o fată cuminte. VLAHUȚĂ, N. 76. Liniștește-te acolo și taci molcom. CREANGĂ, O. A. 123. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) liniștit, nemișcat, cuminte. Nu-l răbda inima să stea molcom. REBREANU, R. I 267. Să șadă acolo molcom. ȘEZ. I 184. – Variante: mólcum, -ă (MIRONESCU, S. A. 61, CREANGĂ, A. 55), múlcom, -ă (REBREANU, R. II 59) adj.

MÓLCUM, -Ă adj. v. molcom.

MULCÓM, -Ă adj. v. molcom.

mólcom adj. m., pl. mólcomi; f. mólcomă, pl. mólcome

mólcom adj. m., pl. mólcomi; f. sg. mólcomă, pl. mólcome

MÓLCOM adj. 1. v. încet. 2. v. ușor. 3. v. calm.

MÓLCOM ~ă (~i, ~e) pop. Care a pierdut din intensitate; cu intensitate sau violență redusă; potolit; domol; moderat. /<bulg. mulkom

molcom a. lin, dulce: vânt molcom; fig. cântări molcome respiră (lira) EM. [Vechiu-rom. mâlcom (v. mâlcă) = slav. MOLKOMŬ]. ║ adv. încet: a tace molcom CR.

mulcom a. și adv. V. molcom.

mî́lcom adv. (vsl. mlŭkomĭ, bg. mŭlkom. V. mîlc). Vechĭ. A tăcea mîlcom, a tăcea de tot, a nu crîcni. – Azĭ în nord mólcom, mólcum (rus. mólkom) múlca și múlcu.

mólcom, V. mîlcom.

MOLCOM adj. 1. coborît, domol, încet, lin, potolit, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 2. blînd, calm, domol, lin, liniștit, moderat, potolit, ușor. (Vînt ~; ploaie ~.)

mólcom, -ă, molcomi, -e, adj., adv. – 1. Liniștit, lin, încet, domol. 2. Pașnic, blând. – Din sl. molkomǔ (Șăineanu); din bg. mǔlkom (Scriban, DEX, MDA).

a tăcea chitic / mâlc / molcom expr. a nu spune nimic.