MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e,
adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊
Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [
Var.:
mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din
bg. mŭlkom.
MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e,
adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊
Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [
Var.:
mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din
bg. mŭlkom.
MOLCÓM, -Ă, molcomi, -e,
adj. Liniștit, lin, domol, potolit. Plînsetele se-nălțau o dată cu glasul molcom, adînc, al goarnei. CAMILAR, N. I 92. Clara era... molcomă și mlădioasă ca nuferii. GALACTION, O. I 96. Pe molcome vînturi vin tainice cînturi Și glasuri ciudate. IOSIF, P. 80. ◊ (Adverbial) A vîslit cît a putut mai molcom. GALACTION, O. I 152. Trăgea adînc fumul pînă în fundul pieptului, apoi îl slobozea încet afară pufnind molcom cu buzele lui late. BART, E. 347. ◊
Expr. A tăcea molcom = a păstra tăcere completă; a nu sufla o vorbă, a tăcea chitici Soră-sa tăcu molcom, ca o fată cuminte. VLAHUȚĂ, N. 76. Liniștește-te acolo și taci molcom. CREANGĂ, O. A. 123.
A sta (sau
a ședea)
molcom = a sta (sau a ședea) liniștit, nemișcat, cuminte. Nu-l răbda inima să stea molcom. REBREANU, R. I 267. Să șadă acolo molcom. ȘEZ. I 184. – Variante:
mólcum, -ă (MIRONESCU, S. A. 61, CREANGĂ, A. 55),
múlcom, -ă (REBREANU, R. II 59)
adj.
mî́lcom adv. (vsl. mlŭkomĭ, bg. mŭlkom. V.
mîlc). Vechĭ. A tăcea mîlcom, a tăcea de tot, a nu crîcni. – Azĭ în nord
mólcom, mólcum (rus. mólkom)
múlca și
múlcu.