molar definitie

19 definiții pentru molar

MOLÁR1, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare situat în partea posterioară a arcadelor dentare, cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.
MOLÁR2, -Ă, molari, -e, adj. (Chim.) Care aparține molului1, privitor la mol1. – Din fr. molaire.
MOLÁR1, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.
MOLÁR2, -Ă, molari, -e, adj. (Chim.) Care aparține molului1, privitor la mol1. – Din fr. molaire.
MOLÁR adj. m. (Numai în expr.) Dinte molar = (și substantivat, m.) dinte mare, cu suprafața lată, fixat în partea posterioară a maxilarelor la om și la unele animale, servind la măcinarea alimentelor. Ultimul molar (măseaua de minte) apare de obicei după vîrsta de 20 de ani. ANATOMIA 97.
!molár2 (măsea) s. m., pl. molári
molár1 (referitor la mol1) adj. m., pl. molári; f. moláră, pl. moláre
molár s. m., (referitor la măsea) adj. m., pl. molári
molár (chim.) adj. m., pl. molári; f. sg. moláră, pl. moláre
MOLÁR s. v. măsea.
MOLÁR adj.m. Dinte molar (și s.m.) = dinte mare, lat, cu care se macină alimentele; măsea. [Cf. fr. molaire, lat. (dens) molaris].
MOLÁR, -Ă adj. Referitor la mol. ◊ Concentrație molară = molaritate. [Cf. fr. molaire].
MOLÁR1 adj., s. m. (dinte mare, lat) cu care se sfarmă și se macină alimentele; măsea. (< fr. molaire)
MOLÁR2, -Ă adj. referitor la mol1. ♦ soluție ~ă = soluție care conține un mol substanță la un litru de solvent. (< fr. molaire)
MOLÁR3, -Ă adj. (fil.) considerat ca un tot. ◊ referitor la caracterul global al proceselor psihologice sau de comportament. (< fr. molaire)
MOLÁR ~i m. Dinte gros și lat, cu mai multe rădăcini, care servește la zdrobirea alimentelor; măsea. /<fr. molaire
molar a. se zice de dinții cei groși ce servă a sfărâma alimentele.
*molár, -ă adj. (lat. molaris, de moară, d. mola, moară. V. moară). Care servește la măcinat: peatră molară. Dințĭ molarĭ, măsele. S. m. Măsea: omu are doŭăzecĭ de molarĭ.
MOLAR s. (ANAT.) măsea.

molar dex

Intrare: molar (adj.)
molar 1 adj. adjectiv
Intrare: molar (dinte)
molar 2 s.m. substantiv masculin adjectiv masculin