MOLĂTÁTE, molătăți, s. f. (Rar) Lipsă de avânt și de energie în mișcări, acțiuni. – Moale + suf. -ătate.

MOLĂTÁTE, molătăți, s. f. (Rar) Lipsă de avânt și de energie în mișcări, acțiuni. – Moale + suf. -ătate.

MOLĂTÁTE s. f. (Rar) Moliciune, lipsă de avînt și de energie; delăsare. Trebuie dar stimulată molătatea ce urmează după entuziasm în apucăturile romînului. ALECSANDRI, S. 77.

molătáte (rar) s. f., g.-d. art. molătắții

molătáte s. f., g.-d. art. molătății

MOLĂTÁTE s. v. moliciune.

molăcĭúne, -ătáte, V. molicĭune.

molicĭúne f. (lat. *mollítio, -ónis, acțiunea de a muĭa, d. mollitus, part. d. mollire, a muĭa. V. moĭ). Calitatea de a fi moale: molicĭunea ceriĭ. Fig. Lipsă de energie: molicĭunea unuĭ caracter. Vĭață moleșită, indolență: a trăi în molicĭune. – Și molăcĭune (Mold. vechĭ) și molătate (Rar).

molătate s. v. MOLICIUNE.