MOLẤU, -ẤIE, molâi, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. [Pl. și: (f.) molâie] – Moale + suf. -âu.

MOLẤU, -ẤIE, molâi, -âie, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. – Moale + suf. -âu.

MOLÎ́U, -Î́IE, molîi, adj. 1. Lipsit de energie, fără vlagă, slăbănog; apatic. Uf, ce văr molîu mai am! C. PETRESCU, Î. I 6. 2. Încet, domol, molatic. E tristă și la vedere apa lui lată, molîie. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ (Adverbial) Murmurînd o doină trist, molîu. BENIUC, V. 9. 3. (Rar) Searbăd, plicticos, monoton. Scrieri dulcegi, molîi, otova. La TDRG.

!molấu adj. m., f. molấie; pl. m. și f. molấi

molâu adj. m., pl. molâi; f. sg. molâie, pl. molâie/molâi

MOLÂU adj. 1. v. bleg. 2. v. greoi.

MOLÂU s. v. grindel, molan.

Molâu ≠ ager, agil, energic, iute, viguros, sprinten, sprințar, vioi

MOLÂU ~ie (~i) și substantival 1) Care este lipsit de vigoare și energie; molatic. 2) fig. Care este lipsit de voință. /moale + suf. ~âu

molắŭ adj. m. (d. moale). Vest. Fam. Bleg, moleșit: om molăŭ. – În est molîŭ, -îĭe (ca lăliŭ): femeĭe molîĭe, femeĭ molîĭ. V. moloman.

molî́ŭ, -î́ĭe, V. molăŭ.

molîu s. v. GRINDEL. MOLAN.

MOLÎU adj. 1. bleg, indolent, lălîu, moale, molatic, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (O persoană ~.) 2. greoi, încet, lent, moale, molatic, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Mișcări ~; om ~ în mișcări.)

molấu, molâie, adj. – Bleg, fără vlagă; molatic, greoi. – Din moale + suf. -âu (Scriban, DEX, MDA).

molâu, molâie, molâi s. m., s. f., adj. 1. (om) lipsit de personalitate 2. (om) încet, lipsit de energie, neîndemânatic